ICCJ. Decizia nr. 6626/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6626/2004
Dosar nr. 6103/2004
Şedinţa publică din 9 decembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1058 din 27 august 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a dispus condamnarea inculpatului M.F. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare şi un an interzicerea dreptului de a se afla în Bucureşti.
În baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiţionată privind pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2135/2003 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin şi a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 757 zile cu pedeapsa aplicată prin sentinţă, inculpatul urmând să execute 7 ani închisoare.
Inculpatul I.C. pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiţionată privind pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 951 din 16 mai 2002 a Judecătoriei Tulcea şi a contopit restul rămas neexecutat de 819 zile cu pedeapsa aplicată în cauză urmând ca acest inculpat să execute 7 ani de închisoare.
S-a dedus din pedepsele aplicate timpul arestării preventive de la 25 mai 2004 la zi şi s-a menţinut starea de arest.
În sfârşit în baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 3 milioane lei către partea civilă P.P.
Instanţa de fond a reţinut că, în data de 15 aprilie 2004, în jurul orelor 20,00, partea vătămată P.P. s-a întâlnit cu cei doi inculpaţi într-un restaurant. Partea vătămată îl cunoştea pe inculpatul M.F., întrucât fusese coleg de serviciu cu acesta.
Împreună au consumat mai multe sticle de bere, părăsind terasa, în jurul orelor 22,00, când au plecat către domiciliu.
Pe drum, inculpatul I.C. a spart o sticlă şi a aruncat-o către partea vătămată. Acesta ferindu-se, imediat a fost prinsă de inculpatul M.F. şi trântită la pământ. În aceste condiţii, inculpatul M.F. ţinea partea vătămată, celălalt inculpat îl lovea cu pumnii şi picioarele, timp în care i-a smuls de la gât telefonul mobil, după care aceştia au fugit. S-a mai reţinut că, activitatea infracţională a fost observată de martorul M.C.
Ulterior cei doi inculpaţi au vândut telefonul unei persoane necunoscute în obor cu suma de 750.000 lei, sumă ce a fost împărţită între ei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii.
Parchetul a susţinut prin motivele de apel, greşita individualizare a pedepselor, faţă de modalitatea de săvârşirea a faptei şi perseverenţa săvârşirii de infracţiuni.
Totodată, s-a cerut aplicarea pedepselor complementare.
Inculpaţii au cerut reducerea pedepselor, considerate a fi excesive.
Prin Decizia nr. 752/ A din 11 octombrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins apelurile declarate ca nefondate.
Împotriva hotărârii instanţei de control judiciar au declarat recurs, inculpaţii.
Inculpatul M.F. a susţinut nevinovăţia sa şi pe cale de consecinţă, a cerut achitarea iar inculpatul I.C. reducerea pedepselor aplicate.
Recursurile sunt nefondate.
Din analiza lucrărilor şi probelor administrate, se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt, împrejurările concrete de săvârşirea faptei, dându-i încadrarea juridică legală iar sub aspectul individualizării pedepselor au fost respectate cerinţele prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Motivul de recurs invocat de inculpatul M.F. este neîntemeiat şi va fi înlăturat ca atare.
Din expunerea pe larg a situaţiei de fapt rezultă că în timp ce inculpatul M.F. ţinea la pământ partea vătămată, timp în care aceasta era lovită „ inculpatul I.C. i-a smuls telefonul".
Această susţinere a părţii vătămate se coroborează şi cu declaraţia martorului M.C., cu procesul verbal de recunoaştere, actele medicale, raportul de expertiză potrivit căruia partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 3-4 zile de îngrijiri cât şi faptul că din suma obţinută din vânzarea bunului, inculpatul a încasat partea sa, încât vinovăţia acestuia în săvârşirea infracţiunii este dovedită.
Motivul de recurs al inculpatului I.C. care vizează, greşita individualizare a pedepsei, de asemenea este nefondat, instanţele au analizat toate criteriile prevăzute de legiuitor, având în vedere împrejurările concrete ale săvârşirii faptei, pericolul social deosebit al acesteia cât şi perseverenţa infracţională, acesta aflându-se în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.
Pe cale de consecinţă Curtea, va respinge, ca nefondate recursurile potrivit prevederilor art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.
Va deduce din pedepsele aplicate durata arestării preventive a inculpaţilor.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.C. şi M.F. împotriva deciziei penale nr. 752/ A din 11 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedepse timpul arestării preventive a inculpaţilor de la 25 mai 2004 la 9 decembrie 2004.
Obligă pe fiecare recurent la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6625/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6627/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
