ICCJ. Decizia nr. 6641/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 103 din 27 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul E.C., pentru infracțiunea de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen., la plângerea prealabilă a părții vătămate P.G.M. și a fost respinsă acțiunea civilă formulată de acesta.
Inițial, plângerea prealabilă a fost adresată Judecătoriei sector 6 București, care prin sentința penală nr. 1749 din 30 iunie 2004, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București cu motivarea că inculpatul E.C. este șeful Poliției sectorului 6 București, având gradul de comisar șef și, deci, calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare, care atrage competența curții de apel ca primă instanță.
Pentru a pronunța sentința atacată, instanța de fond a reținut că la data de 3 mai 2004, ca urmare a unor petiții formulate de P.G.M., Poliția sectorului 6 București i-a trimis acestuia o adresă, semnată de comisar șef E.C., prin care confirmă primirea acestora, precum și răspunsul instituției.
Ultima frază a acestei adrese, în care se prevede că "Studiul actelor medicale aflate în posesia noastră și în mare majoritate anexate la lucrările soluționate mă obligă să vă recomand preocupare din partea dumneavoastră de a urma un tratament corespunzător pentru ameliorarea sănătății sau în cel mai fericit caz de însănătoșire grabnică" a fost considerată de partea vătămată ca având caracter calomniator.
Curtea a mai constatat că, prin această frază P.G.M. a apreciat că a fost făcut bolnav psihic și i s-a sugerat să se interneze în spital pentru a fi tratat.
în realitate, motivează prima instanță, inculpatul nu i-a imputat părții vătămate nici o faptă determinată ci a pornit de la o constatare bazată pe înscrisuri și, folosind expresii politicoase i-a făcut recomandări care nu-l expun pe P.G.M. disprețului public.
Constatând că fapta nu există, instanța de fond l-a achitat pe inculpatul E.C., în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 206 C. pen.
împotriva sentinței a declarat recurs partea vătămată P.G.M. care a susținut că în mod greșit inculpatul a fost achitat pentru infracțiunea de calomnie, deoarece prin adresa, pe care a semnat-o, l-a expus disprețului public recomandându-i să se trateze de anumite afecțiuni psihice deși nu este bolnav. în situația în care instanța a apreciat că fapta inculpatului nu constituie calomnie, susține recurentul, trebuia să-l condamne pentru comiterea infracțiunii de insultă, prevăzută de art. 205 C. pen. și să-l oblige la plata sumei de cinci milioane lei daune morale.
Recursul este întemeiat.
Potrivit art. 206 C. pen., constituie calomnie afirmarea ori imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancțiune penală, administrativă sau disciplinară, ori disprețului public.
Așadar, de esența acestei infracțiuni este ca inculpatul să acționeze animat de intenția de a discredita, de a compromite pe cel vizat prin afirmațiile sale publice, iar fapta trebuia să fie determinată.
în cauză, instanța de fond a apreciat corect că, pornind de la o constatare bazată pe acte medicale și folosind expresii politicoase, prin adresa Poliției sector 6 București, inculpatul i-a recomandat părții vătămate preocuparea de a urma un tratament pentru ameliorarea sănătății.
Făptuitorul nu a făcut această recomandare pentru a-l expune pe inculpat disprețului public și mai mult i-a fost comunicată în scris, printr-o adresă a poliției, nefiind îndeplinită condiția publicității cerută pentru existența infracțiunii de calomnie.
Totodată, fapta nu întrunește nici elementele constitutive ale infracțiunii de insultă, prevăzută de art. 205 C. pen., întrucât nu s-a adus vreo atingere reputației părții vătămate sau vreo expunere la batjocură a acesteia.
Recursul declarat de partea vătămată P.G.M. urmează însă să fie admis cu privire la temeiul achitării inculpatului.
Eronat acesta a fost achitat în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., din moment ce recomandarea părții vătămate de a urma un tratament s-a făcut printr-un act scris, situație în care există faptă în obiectivitatea ei materială, dar aceasta nu prezintă conținutul unei infracțiuni prevăzute de legea penală, astfel că se impunea ca prima instanță să dispună achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
în consecință, urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să se admită recursul declarat de partea vătămată, să fie casată în parte sentința și să se schimbe temeiul achitării inculpatului E.C. din art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Totodată, urmează a se respinge, ca nefondată, cererea recurentului de obligare a inculpatului la plata sumei de 5.000.000 lei daune, deoarece nu a fost cauzat nici un prejudiciu moral prin fapta inculpatului, nefiind îndreptățit să ceară despăgubiri.
Deoarece cu ocazia examinării din oficiu a sentinței nu s-au mai constatat alte greșeli care au dus la casarea acesteia, celelalte dispoziții au fost menținute.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6624/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6544/2004. Penal → |
|---|
