ICCJ. Decizia nr. 6669/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 141 din 9 martie 2004, Tribunalul Brașov a dispus condamnarea inculpatului U.D.G. la un an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, în condițiile art. 81 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.
în baza art. 255 alin. (4), raportat la art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului a sumei de 2000 dolari S.U.A. de la inculpat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut în fapt că, la data de 28 februarie 2003, după tratative prealabile, inculpatul U.D.G., director general la SC A. Brașov, i-a dat comisarului T.C., ofițer de poliție judiciară din cadrul P.N.A. - Serviciul Anticorupție Brașov, suma de 2000 dolari S.U.A., prin intermediul martorului L.S., pentru a-l determina să-și dea concursul la scoaterea de pe rolul P.N.A. a dosarului 11/P/2003, în care inculpatul era cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni, prevăzute de Legea nr. 78/2000, și restituirea dosarului la poliție.
Prin decizia penală nr. 305/ AP din 31 august 2004, Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de parchet împotriva sentinței primei instanțe, pe care a desființat-o în parte și, rejudecând cauza, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea comisă, de la un an la 3 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, potrivit art. 861C. pen.
Prin aceeași decizie a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs inculpatul U.D.G. și P.N.A. - Serviciul Anticorupție Brașov.
în motivarea recursului său, inculpatul a solicitat casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei și achitarea sa, dat fiind că nu el a avut inițiativa mitei ci ofițerul de poliție judiciară T.C., care a acționat cu aprobarea șefilor săi ierarhici și că, în aceste condiții, înregistrările audio cu care s-a făcut dovada săvârșirii infracțiunii sunt ilegale și lipsite, în consecință, de forță probatorie.
Recursul nu este fondat.
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul U.D.G., director general la SC A. Brașov, era cercetat în dosarul nr. 11/P/2003 al P.N.A. - Serviciul Anticorupție Brașov pentru mai multe infracțiuni de corupție și că în cursul acestor cercetări a inițiat întâlniri cu ofițerul de poliție judiciară T.C. din cadrul P.N.A., căruia i-a oferit o sumă de bani pentru a determina restituirea dosarului la poliție.
Această situație rezultă din rapoartele întocmite de ofițerul de poliție judiciară și din înregistrările audio și video efectuate în cursul urmăririi penale. Infracțiunea de dare de mită săvârșită de inculpat s-a consumat prin promisiunea de plată a unei sume de bani, făcută de inculpat ofițerului de poliție T.C., neexistând nici o dovadă în sensul că plata sumei de 2000 dolari S.U.A., în vederea restituirii dosarului la poliție, ar fi fost provocată de ofițerul de poliție.
în raport cu probele administrate în cauză, din care rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului, urmează ca recursul prin care acesta solicită achitarea să fie respins.
în motivarea recursului parchetului se susține că hotărârea atacată este nelegală, deoarece s-a dispus nejustificat suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului, iar pe de altă parte, confiscarea sumei de 2000 dolari S.U.A. de la inculpat a fost întemeiată în mod greșit pe dispozițiile art. 255 alin. (4), raportat la art. 254 alin. (3) C. pen., în loc să se bazeze, corect, pe prevederile art. 19 din Legea nr. 78/2000.
Recursul este fondat, în sensul celor ce se vor arăta în continuare.
în conformitate cu dispozițiile art. 72 alin. (1) C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
în cauză se constată că, în raport cu pericolul social al infracțiunii comise de inculpat în împrejurările concrete reținute prin hotărârile pronunțate de instanță, suspendarea executării pedepsei aplicate acestuia, ca mod de individualizare a pedepsei, corespunde criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și este de natură să asigure reeducarea acestuia și prevenirea săvârșirii de infracțiuni.
Urmează ca recursul parchetului să fie admis numai cu privire la temeiul juridic al confiscării speciale în folosul statului de la inculpatul U.D.G. a sumei de 2000 dolari S.U.A., măsură ce va fi aplicată în baza dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 78/2000.
Recursul inculpatului U.D.G. a fost respins, și obligat inculpatul recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6806/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6548/2004. Penal → |
|---|
