ICCJ. Decizia nr. 6544/2004. Penal
| Comentarii |
|
Tribunalul București, secția I penală, prin sentința nr. 577 din 29 aprilie 2004, în baza art. 211 alin. (2) lit. d) și e), cu aplicarea art. 13 și a art. 74, raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.F.V. la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), prin schimbarea încadrării juridice a faptei, conform art. 334 C. proc. pen., din art. 211 alin. (2) lit. b) și c), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), instanța a dedus din pedeapsă reținerea de o zi, în baza art. 116 din același cod, a interzis inculpatului, timp de 3 ani după executarea pedepsei, accesul în municipiul București, iar în temeiul art. 118 lit. d) a obligat pe inculpat la plata sumei de 400.000 lei, cu titlu de confiscare specială, în folosul statului, a luat act că partea vătămată G.T.L. nu s-a constituit parte civilă și l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600.000 lei, din care, suma de 250.000 lei, reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Hotărând astfel, tribunalul a reținut, în fapt, că, în seara de 25 noiembrie 2000, în timp ce se deplasa pe B-dul Magheru, inculpatul a venit în spatele părții vătămate G.T.L. și i-a smuls din mână, telefonul mobil la care vorbea.
Atât în faza de urmărire penală, cât și a celei judecătorești inculpatul a recunoscut și a regretat fapta săvârșită, depunând în apărarea sa acte din care rezultă că este încadrat în muncă și suferind.
împotriva sentinței a declarat apel în termen legal, inculpatul prin care o consideră netemeinică și nelegală, în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, ce corespunde infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. e) și g) C. pen., deoarece luarea telefonului din mâna părții vătămate s-a făcut fără exercitarea vreunei violențe sau amenințări îndreptată împotriva acesteia.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 559 din 23 iulie 2004, a admis apelul declarat de inculpat, a desființat sentința penală apelată și rejudecând, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei, în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. e) și g), cu aplicarea art. 13 și a art. 74 lit. c), raportat la art. 76 lit. c) C. pen., texte de lege conform cărora l-a condamnat la 2 ani închisoare.
în baza art. 81 și în condițiile art. 82 C. pen., instanța de control judiciar a dispus suspendarea condiționată a pedepsei pe termen de încercare de 4 ani, a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 359 C. proc. pen., raportate la cele ale art. 83 C. pen., a dedus din pedeapsă reținerea de o zi din 5 decembrie 2000 și l-a obligat pe apelant la plata sumei de 400.000 lei, cu titlu de confiscare specială conform art. 118 lit. d) C. pen., constatând, totodată, că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Instanța de control judiciar a ajuns la această concluzie prin analiza sentinței sub toate aspectele de fapt și de drept în raport cu motivele de apel invocate, din care rezultă că, partea vătămată a fost luată prin surprindere de inculpat, care s-a deplasat prin spatele ei, neexistând nici un act de violență sau de amenințare exercitat de inculpat asupra sa, care în declarația dată în faza de urmărire penală, menționează că nu a văzut cine i-a luat telefonul și că nu-l poate recunoaște.
în accepțiunea Curții, smulgerea prin surprindere a telefonului mobil de către inculpat din mâna părții vătămate constituie infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. e) și g) C. pen., deoarece, potrivit unora dintre doctrinarii dreptului penal "nu orice acțiune brutală prin care se tinde la sustragerea ilicită a unui bun mobil constituie violență în sensul art. 211 C. pen., ci numai aceea care aplicându-se asupra unei persoane vătămate este îndreptată către înfrângerea unei împotriviri din partea sa în scopul abandonării lucrului în mâinile agresorului".
în termenul legal, decizia a fost atacată prin recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin care o consideră nelegală, sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice a faptei comise de inculpat, solicitând ca prin admiterea acestuia și casarea hotărârii atacate să se revină la încadrarea juridică dată faptei, prin actul de inculpare și anume infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Examinând hotărârea atacată în raport de cazurile de recurs invocate, prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 18 și pct. 17 C. proc. pen., înalta Curte de Casație și Justiție, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei recursul fondat, urmând a fi admis.
în acest sens din coroborarea probelor, rezultând din mijloacele de probă dispuse și administrate atât în faza de urmărire penală, cât și a celei judecătorești (plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile făptuitorului, declarații de martori și fotografii judiciare, privind conducerea în teren a inculpatului) rezultă fără nici un dubiu că, M.F.V., ajuns în spatele părții vătămate G.T.L. i-a smuls telefonul mobil, cu care acesta vorbea, din mână, capacul protector al tastelor rămânând în mâna acesteia, după care a fugit.
Rezultă că deposedarea părții vătămate de telefon a fost făcută prin exercitarea de violențe, întrucât aceasta, opunând rezistență, capacul protector al tastelor i-a rămas în mână, ceea ce corespunde din punct de vedere obiectiv și subiectiv elementelor constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) lit. d) și e), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Așa fiind, instanța de control judiciar, reapreciind în mod greșit probatoriul administrat, a comis o eroare gravă de fapt cu efecte și în privința încadrării juridice a faptei comise de inculpat.
în consecință, secția penală a înaltei Curți de Casație și Justiție, a constatat îndeplinite cerințele cazurilor de recurs invocate, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a casat decizia atacată, în ceea ce privește latura penală a cauzei și, a rejudecat, a respins apelul declarat de inculpatul M.F.V. împotriva sentinței penale nr. 577 din 29 aprilie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, hotărâre pe care a menținut-o și a constatat că inculpatul a fost reținut timp de 24 de ore, în data de 5 decembrie 2000.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6641/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6509/2004. Penal → |
|---|
