ICCJ. Decizia nr. 6698/2004. Penal. Art.174, 175 c.p. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6698/2004
Dosar nr. 4428/2004
Şedinţa publică din 13 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 140 F din 21 aprilie 2004, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa a fost condamnat inculpatul B.M. la pedeapsa de 18 ani închisoare şi 8 ani interzicerea unor drepturi, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
În baza art. 67 din acelaşi cod, a fost aplicată inculpatului pedeapsa complimentară a degradării militare.
Totodată, s-a dedus din pedeapsă arestul preventiv de la 23 septembrie 2003 la 21 ianuarie 2004.
Sub aspectul laturii civile a fost admisă acţiunea formulată de C.A.S. Ialomiţa şi a fost obligat inculpatul către această parte civilă la plata sumei de 39.474.414 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 17 februarie 2003, inculpatul a avut ca invitaţi în localul său pe martorii N.T., I.C. şi M.A., toţi lucrători din cadrul Ocolului Silvic Slobozia.
Victima V.G., care era la data menţionată şeful sistemului de pază al unei societăţi comerciale de pe raza oraşului Tăndărei şi-a dus maşina la reparat la un atelier auto situat în comuna Bucu.
În jurul orelor 18,30, victima a intrat în barul discotecii inculpatului şi pentru că la parter era frig a urcat la etaj pentru a servi băuturi alcoolice. La scurt timp, între inculpat şi prietenii acestuia, pe de o parte, şi victimă, pe de altă parte, s-a iscat un incident soldat cu acte de violenţă din partea inculpatului, în urma cărora victima a căzut pe scara de acces. După acest conflict, victima a fost condusă de inculpat în afara localului, cei doi rămânând singuri.
În acest context, inculpatul l-a lovit cu pumnul în faţă pe V.G., l-a doborât la pământ şi i-a aplicat multiple lovituri cu piciorul în zona abdominală.
Urmare a loviturilor primite, victima a fost internată la Spitalul Slobozia şi ulterior transferată la Spitalul de Urgenţă Floreasca unde a fost supusă la mai multe intervenţii chirurgicale, însă la data de 8 mai 2003 a decedat.
S-a mai reţinut că moartea victimei s-a datorat stării toxico-septice survenite în evoluţia unui traumatism abdominal cu ruptură de mezenter peritoneu şi ramuri vasculare arteriale şi venoase.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală, planşelor foto executate în cauză, raportului medico-legal, depoziţiilor martorilor N.T., I.C., M.A., T.M., V.L., U.N., T.C., T.V., V.M., B.C., C.A., M.I. şi E.B., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 416 din 3 iunie 2004, a admis apelul formulat de inculpat, a desfiinţat sentinţa penală prin reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., a redus pedeapsa de la 18 ani închisoare la 10 ani închisoare, menţinându-se celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpatul a declarat recurs prin care a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost comisă de el. În subsidiar, inculpatul a cerut restituirea dosarului la parchet pentru completarea urmăririi penale, nefiind verificate aspectele legate de un posibil accident de circulaţie în care a fost implicată victima imediat după ce a fost condusă afară din bar.
Recursul nu este fondat.
Instanţa de fond şi cea de apel au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrând corespunzător încadrarea juridică a faptei comisă de inculpat în textul de lege mai sus-menţionat.
Probele administrate, atât în faza de urmărire penală cât şi în cea de cercetare judecătorească, evidenţiază ca autor al omorului a cărui victimă a fost V.G., este inculpatul.
Din declaraţiile martorilor prezenţi în momentul critic la locul incidentului (N.T., I.C., M.A. şi T.M.) rezultă că între inculpat şi victimă a avut loc un conflict, context în care victima a fost lovită şi împinsă pe scări, determinând căderea acesteia, după care inculpatul a dat-o afară din bar pe victimă, cei doi rămânând singuri o perioadă de timp.
Din declaraţiile unora din martorii menţionaţi mai rezultă că inculpatul era foarte speriat cu ocazia audierii la poliţie, caracterizată ca o „stare de agitaţie", „de disperare", fapt ce i-a determinat să tragă concluzia că a existat o legătură de cauzalitate între actele de agresiune exercitate de inculpat şi starea în care s-a aflat victima.
În acelaşi sens sunt şi declaraţiile martorului T.C. (agent de poliţie care a întocmit raportul cu ocazia deplasării la locul faptei) care evidenţiază că inculpatul era speriat, agitat şi se interesa în permanenţă de starea de sănătate a victimei.
La rândul lor, martorii V.L. (concubina victimei), L.V. (profesor la Academia de Poliţie), U.N. (coleg cu victima la Academia A.I. Cuza) evidenţiază în depoziţiile lor că l-au vizitat pe V.G. la Spitalul de Urgenţă Floreasca sau au purtat discuţii telefonice cu el, după intervenţiile chirurgicale la care a fost supus, şi acesta le-a confirmat că inculpatul l-a lovit cu pumnul de mai multe ori, inclusiv după ce a căzut pe scări, iar apoi i-au fost aplicate multiple alte lovituri cu piciorul.
Martorii V.L. şi V.M. au mai arătat în declaraţiile date că inculpatul i-a contactat direct şi indirect (prin fratele său) oferindu-le bani pentru a ajuta la însănătoşirea victimei, propuneri refuzate.
Aceste probe se coroborează cu declaraţiile inculpatului care a recunoscut incidentul avut cu victima, exprimându-şi îngrijorarea în prezenţa prietenilor lui că se ţine să nu fie „găsit vinovat".
Apărarea formulată de inculpat, în sensul că moartea victimei s-ar fi datorat unui accident de circulaţie, după ce l-a scos afară din local este infirmată de expertiza medico-legală efectuată de I.M.L. Prof. Dr. Mina Minovici care concluzionează că leziunile traumatice, inclusiv cele abdominale cu rol tanato generator, s-au produs prin lovire cu corpuri dure, în legătură de cauzalitate directă necondiţionată cu decesul, ceea ce exclude ideea unui accident rutier produs imediat după incidentul violent existent între inculpat şi victimă.
Expertiza poligraf confirmă că au fost constatate note specifice comportamentului simulat la răspunsurile date de inculpat.
Rezultă, aşadar, din coroborarea mijloacelor de probe analizate mai sus, că inculpatul este autorul violenţelor exercitate asupra victimei şi care au dus, în final, la decesul acesteia, motiv pentru care prima critică adusă hotărârilor pronunţate nu este fondată.
În ceea ce priveşte al doilea motiv de recurs invocat (restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale) instanţa constată că este, de asemenea, nefondat.
Potrivit art. 333 C. proc. pen., în tot curul judecăţii, instanţa se poate desesiza şi restitui dosarul procurorului, când din administrarea probelor sau din dezbateri rezultă că urmărirea penală nu este completă şi că în faţa instanţei nu s-ar putea face completarea acesteia decât cu mare întârziere.
În speţă, nu există nici o incertitudine cu privire la locul şi împrejurările în care a fost lovită victima şi nici în ceea ce priveşte cauza decesului, rapoartele medico-legale pronunţându-se ferm sub acest aspect, fiind audiaţi toţi martorii propuşi şi administrate toate celelalte probe necesare stabilirii situaţiei de fapt reale, motiv pentru care nu se impune restituirea cauzei procurorului.
În raport de considerentele expuse, recursul declarat de inculpat este nefondat şi în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 416 din 3 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6675/2004. Penal. Rec. anulare art.282, 284,... | ICCJ. Decizia nr. 6788/2004. Penal. Art.211 al.2 c.p. Recurs → |
|---|
