ICCJ. Decizia nr. 6701/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6701/2004
Dosar nr. 6223/2004
Şedinţa publică din 13 decembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă,
Examinând actele dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1175 din 21 septembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpaţii: M.D. şi T.F. la pedeapsa de câte 7 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Cu privire la inculpatul M.D. s-a constatat că fapta comisă la data de 14 octombrie 2003 este concurentă cu fapta comisă la 5 octombrie 2003.
În baza art. 36 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin hotărâre, cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată acestuia prin sentinţa penală nr. 326 din 5 martie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 295 din 26 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, dispunând ca inculpatul M.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare.
A fost menţinută starea de arest preventiv a inculpaţilor şi s-a dedus timpul prevenţiei de la 15 octombrie 2003 la zi, pentru ambii inculpaţi.
S-a luat act că partea vătămată V.I.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Instanţa a reţinut că, în ziua de 14 octombrie 2003, în jurul orelor 19,45, partea vătămată V.I.C. a fost acostat de inculpaţi, care i-au cerut suma de 10.000 lei. La refuzul părţii vătămate, cei doi au început să-l caute în buzunare, dar pentru că acesta voia să plece, l-au împins pe capota unei maşini, iar inculpatul T.F. l-a ameninţat cu un cuţit pentru a-i da bani.
În acest timp, inculpatul M.D. i-a introdus mâna în buzunarul de la pantaloni, de unde a sustras un telefon mobil. Imediat cei doi au fugit şi, cu un taxi, s-au deplasat la complexul studenţesc Grozăveşti, unde l-au vândut unor studenţi. Au încasat suma de 2.700.000 lei, bani pe care i-au împărţit în mod egal şi, ulterior, ei s-au despărţit.
După comiterea faptei, partea vătămată s-a prezentat la poliţie, unde a depus plângere şi unde a recunoscut dintr-un album foto pe inculpatul M.D., ca fiind unul dintre cei doi autori ai faptei.
Ambii inculpaţi au recunoscut parţial fapta, pretinzând că nu au folosit forţa, ci doar au furat telefonului mobil şi au folosit banii obţinuţi din vânzarea lui, în scopul cumpărării drogurilor.
Prin Decizia nr. 767/ A din 15 octombrie 2004, pronunţată în dosarul nr. 3530/2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi (apeluri vizând reducerea pedepselor).
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs ambii inculpaţi, invocând cazul de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greşit individualizate, în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)).
Înalta Curte constată, că recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate, pentru următoarele argumente:
Pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată de instanţe pentru fiecare inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., corespunde criteriilor generale de stabilire a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, s-au avut în vedere de către ambele instanţe, atât gravitatea faptei de tâlhărie săvârşită de două persoane, intr-un loc public, cât şi persoana infractorilor, ambii tineri, care au recunoscut şi regretat fapta, stabilindu-se o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni închisoare, orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru fapta săvârşită (7 ani închisoare).
Înalta Curte observă că nu se justifică acordarea unor circumstanţe atenuante, întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele art. 74 C. pen.
Astfel, simpla recunoaştere a faptei de către inculpaţi, precum şi lipsa antecedentelor penale a inculpatului T.F., nu reprezintă elemente suficiente, nedemonstrându-se, nici conduita bună a infractorilor înainte de săvârşirea infracţiunii, (ambii fiind fără ocupaţie, iar inculpatul M.D. având şi antecedente penale), nici stăruinţa depusă de inculpaţi pentru repararea pagubei produse, nici prezentarea lor în faţa autorităţii şi nici deplina lor sinceritate în cursul cercetării judecătoreşti, împrejurări care să poată fi considerate circumstanţe atenuante, potrivit art. 74 C. pen.
Prin urmare, Înalta Curte constatând că, în mod legal şi justificat, ambele instanţe au stabilit şi aplicat pedepsele pentru cei doi recurenţi, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedepse, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 15 octombrie 2003, la zi (13 decembrie 2004).
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.600.000 lei, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.D. şi T.F., împotriva deciziei nr. 767/ A din 15 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 15 octombrie 2003 la 13 decembrie 2004.
Obligă pe recurenţi să plătească statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6616/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6705/2004. Penal. Art.206 c.pen. Recurs → |
|---|
