ICCJ. Decizia nr. 6747/2004. Penal. Art.211 alin. 2 c. pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6747/2004
Dosar nr. 5053/2004
Şedinţa publică din 14 decembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa penală nr. 182 din 2 martie 2004, a condamnat pe inculpaţii:
- I.F. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele, art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen.;
- I.D. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive, de la 24 martie 2003 la 30 august 2003, pentru inculpatul I.F. şi de la 24 martie 2003 la 8 ianuarie 2004, pentru inculpatul I.D.
S-a constatat că partea vătămată S.A., domiciliată în sat Lunca Cetăţuii, judeţul Iaşi nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 118 lit. a) C. pen., a dispus confiscarea sumelor de 150.000 lei de la inculpatul I.F. şi 250.000 lei de la inculpatul I.D.
În baza art. 189 C. proc. pen. şi art. 191 alin. (1) C. pen., a obligat inculpaţii la câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care câte 300.000 lei reprezintă onorar avocat oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
Partea vătămată S.A. locuieşte în comuna Ciurea, judeţul Iaşi într-un cătun J., casa fiind izolată.
În ziua de 22 martie 2003, în jurul orelor 11,00, aceasta se afla acasă împreună cu fiica ei în vârstă de 4 ani.
Profitând de faptul că atât poarta cât şi uşa de acces erau deschise, inculpaţii I.D. şi I.F., rromi, din aceeaşi comună, însoţiţi de o altă persoană rămasă neidentificată (pentru care s-a disjuns cauza) înarmaţi cu un par, au pătruns în casă, au imobilizat partea vătămată (I.F.) şi au sustras un radiocasetofon Sonashi în valoare de două milioane de lei. S.A. a reuşit să fugă, sărind gardul, iar inculpaţii, la plecare au sustras o furcă. Ei s-au deplasat spre satul Zanea.
Ulterior, radiocasetofonul a fost vândut de cei trei autori ai infracţiunii lui S.C. cu suma de 700.000 lei.
Situaţia de fapt reţinută în actul de trimitere în judecată şi de către instanţa de fond a fost probată cu: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate; declaraţiile martorilor L.V., Z.V., Z.Şt., G.G.; procese – verbale de recunoaştere din grup a inculpaţilor; proces – verbal de cercetare a locului faptei, planşe foto, precum şi de declaraţiile inculpaţilor în faza de urmărire penală prin care recunosc fapta săvârşită.
Ulterior, în cadrul cercetării judecătoreşti, inculpaţii au retractat depoziţiile date la urmărirea penală, negând faptele de care sunt acuzaţi.
Sentinţa a fost apelată de cei doi inculpaţi care au solicitat achitarea lor în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Considerând ansamblul probator convingător în ceea ce priveşte vinovăţia celor doi inculpaţi, Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 288 din 17 august 2004, pronunţată în dosarul nr. 1385/2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de aceştia.
Nemulţumiţi de decizie, inculpaţii au atacat-o cu recurs pe care, în termen legal, l-au înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Reiterând motivele din apel şi invocând prevederile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., ei solicită desfiinţarea hotărârilor atacate şi, rejudecând pe fond, achitarea lor în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Recursurile declarate sunt neîntemeiate şi urmează a fi respinse ca atare.
Instanţele au făcut o minuţioasă analiză a materialului probator administrat în ambele faze ale procesului penal, reţinând corect vinovăţia inculpaţilor şi aplicându-le acestora pedepse just individualizate în raport de faptele comise şi persoana fiecărui autor.
În esenţă, vinovăţia celor doi inculpaţi este dovedită prin:
- plângerea şi declaraţiile părţii vătămate S.A. care i-a văzut pe aceştia, a reţinut semnalmentele lor şi i-a descris.
- procese – verbale de recunoaştere din grup făcute de partea vătămată cât şi de martorul L.V.
- declaraţiile martorilor L.V., R.Şt. şi G.N., care i-au văzut pe inculpaţi fugind cu bunurile sustrase, precum şi a martorei G.G.
- proces – verbal de ridicare de la S.C. a radiocasetofonului vândut de inculpaţi fiului acestuia, S.D.
- declaraţiile date de inculpaţi în faţa organelor de cercetare penală şi apoi la procuror, în care au recunoscut comiterea faptelor şi au detaliat modul de operare.
- nesusţinerea alibiurilor formulate ulterior de inculpaţi pentru a justifica absenţa lor din câmpul infracţional în intervalul de timp în care s-a comis fapta.
Pentru aceste motive, în mod corect, instanţele au înlăturat ca nesincere declaraţiile date de inculpaţi în faza de judecată.
Faţă de considerentele expuse recursurile declarate de inculpaţi vor fi respinse, ca nefondate, urmând ca ei să fie obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.F. şi I.D. împotriva deciziei penale nr. 288 din 17 august 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Constată că inculpatul I.F. a fost reţinut şi arestat de la 24 martie 2003 la 30 august 2003, iar inculpatul I.D. de la 24 martie 2003 la 8 ianuarie 2004.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, obligă recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.600.000 lei, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6746/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6750/2004. Penal. Art.215 alin.3 c.pen. Recurs... → |
|---|
