ICCJ. Decizia nr. 6753/2004. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6753/2004
Dosar nr. 3518/2004
Şedinţa publică din 14 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 46 din 25 mai 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondată, plângerea petentului R.V. împotriva rezoluţiei din 20 septembrie 2001 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în dosarul penal nr. 983/P/2000.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100.000 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 18 februarie 2000, persoana vătămată R.V. a formulat plângere penală împotriva notarului public Z.A.R., solicitând tragerea la răspundere penală a acestuia pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi fals intelectual, prevăzută de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în aceea că a înscris în cuprinsul certificatului de moştenitor nr. 215 din 26 octombrie 1998 menţiunea neconformă realităţii, precum că succesiunea a fost acceptată în termen legal de toţi moştenitorii, diminuând, astfel, cota de moştenire cuvenită petiţionarului şi lui R.C. şi R.V., singurii acceptanţi legal.
În cursul efectuării actelor premergătoare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a solicitat Ministerului Justiţiei, în conformitate cu dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 36/1995 privind notarii publici şi activitatea notarială, avizul pentru cercetarea penală a notarului public Z.A.R.
Prin adresa nr. 1266/14AI/N/2001, Ministerul Justiţiei a comunicat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 31 alin. (2) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, nu a avizat cercetarea penală a notarului public pentru infracţiunile arătate.
Prin rezoluţia nr. 983/P/2000 din 20 septembrie 2001, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitoarea Z.A.R., pentru săvârşirea infracţiunilor, prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) şi art. 10 alin. 1) lit. f) C. proc. pen., întrucât lipseşte autorizarea organului competent.
Verificând rezoluţia de neurmărire penală, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, instanţa de fond a apreciat-o ca legală şi temeinică întrucât, în condiţiile neavizării de către Ministerul Justiţiei a cercetării penale, deci a lipsei autorizării organului competent, acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs petiţionarul R.V., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi, pe fond, admiterea plângerii sale, desfiinţarea rezoluţiei de neurmărire penală şi trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale împotriva notarului public Z.A.R.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Rezoluţia de neurmărire penală a fost dispusă de procuror în conformitate cu dispoziţiile legale care condiţionează punerea în mişcare a acţiunii penale de existenţa avizului Ministerului Justiţiei, în cazul în care persoana cercetată este un notar public.
În lipsa acestui aviz, organele de urmărire penală nu au putut purcede de cercetarea penală a notarului public Z.A.R., soluţia legală fiind cea dispusă de neîncepere a urmăririi penale.
Faţă de aceste considerente şi constatând din oficiu că în cauză nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul petentului ca nefondat.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul R.V. împotriva sentinţei penale nr. 46 din 25 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6751/2004. Penal. Leg. 284/1947. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 6756/2004. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
