ICCJ. Decizia nr. 681/2004. Penal. Art.-208, 209 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 681/2004
Dosar nr. 5570/2003
Şedinţa publică din 4 februarie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 99 din 21 februarie 2002 a Judecătoriei Corabia, definitivă prin neapelare a fost condamnat inculpatul N.F. la câte 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de violare de domiciliu şi tentativă la infracţiunea de furt calificat, prevăzute de art. 192 alin. (2) şi art. 20, raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) din acelaşi cod, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
S-a reţinut că în noaptea de 10 iunie 2002, inculpatul N.F. a pătruns fără drept în curtea părţii vătămate B.G. şi prin escaladare a intrat în locuinţa părţii vătămate B.L., încercând să sustragă bunuri, dar a fost surprins de martora B.L.
Împotriva acestei hotărâri, în baza art. 409, art. 410 alin. (1) partea I-a pct. 4 teza a II-a C. proc. pen., a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care a susţinut că inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege pentru infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.
Recursul în anulare este întemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 169/2002, fapta de a pătrunde fără drept, în orice mod, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea, fără consimţământul persoanei care le foloseşte sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia, săvârşită, printre alte condiţii, în timpul nopţii, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
Condamnând pe inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, situată sub limita minimă prevăzută de lege de 3 ani, fără reţinerea circumstanţelor atenuante, nejustificate însă în cauză, instanţa a aplicat pentru infracţiunea de violare de domiciliu o pedeapsă în alte limite prevăzute de lege, ceea ce constituie caz de casare conform art. 410 alin. (1), partea I-a pct. 4 teza a II-a C. proc. pen.
Aşa fiind, Curtea, în baza art. 4141 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 38515 pct. 2 lit. d) din acelaşi cod, urmează a admite recursul în anulare şi a casa hotărârea atacată numai cu privire la pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.
Rejudecând cauza, se va dispune descontopirea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, în pedepsele componente şi condamnarea inculpatului în baza art. 192 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare situată chiar la minimul legal, avându-se în vedere, conform art. 72 din acelaşi cod, pericolul social al faptei, împrejurările săvârşirii ei şi persoana inculpatului care a dovedit sinceritate pe parcursul procesului penal.
Se va stabili, ca inculpatul să execute în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea de 3 ani, suficientă pentru realizarea scopului arătat de art. 52 din acelaşi cod.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate şi se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 99 din 21 februarie 2003 a Judecătoriei Corabia, privind pe N.F.
Casează hotărârea cu privire la pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele componente de:
- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. şi
- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpatul N.F. la 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Onorariul în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 679/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 684/2004. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
