ICCJ. Decizia nr. 679/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 679/2004
Dosar nr. 1943/2003
Şedinţa publică din 4 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 466 din 1 noiembrie 2002, Tribunalul Galaţi l-a condamnat pe inculpatul B.V., în baza art. 257 alin. (1) C. pen., la 2 ani şi 6 luni închisoare.
Conform art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani şi 6 luni.
S-a dedus arestarea preventivă a inculpatului de la 13 mai 2002 la zi şi s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia.
A fost confiscată de la inculpat suma de 17.000.000 lei.
Inculpatul a fost obligat la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că în perioada martie – aprilie 2002, inculpatul B.V. a pretins şi primit în mod repetat, în total suma de 17.000.000 lei de la martora G.G.G., prevalându-se de influenţa pe care o are asupra unor lucrători de poliţie şi a unui procuror pentru a obţine nepunerea în executare şi revocarea unui mandat de arestare preventivă emis faţă de G.P., fratele cumpărătoarei de influenţă.
Faţă de G.P. a fost emis de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi un mandat de arestare în lipsă, în luna februarie 2002, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, sus-numitul sustrăgându-se urmăririi penale.
Sora acestuia, G.G.G., a fost pusă în legătură cu inculpatul B.V. de către martorul C.I., la rândul lui ajutat de către făptuitor în rezolvarea, în trecut, a unor probleme la poliţia din municipiul Galaţi.
Inculpatul a pretins că are influenţă şi poate interveni la maiorul C., însărcinat cu punerea în executare a mandatului de arestare şi, mai departe, pentru revocarea arestării preventive la procuror.
Pentru aceste servicii a pretins, repetat, suma totală de 17.000.000 lei, din care o parte o va remite ofiţerului, altă parte o va folosi pentru a fi înaintată colegilor de birou ai ofiţerului şi şefului de post din comuna Sendreni şi nu în cele din urmă pentru a cumpăra peşte pentru procuror şi pentru recompensa ce i se cuvine lui.
La data de 3 aprilie 2002, după ce i-a înmânat inculpatului suma de 6.600.000 lei, G.G.G. l-a însoţit pe acesta, împreună şi cu C.I., la sediul I.P.J. Galaţi, aşteptând în hol în timp ce inculpatul a urcat la biroul ofiţerului C.
Cei numiţi au fost văzuţi de către cpt. B.M., inculpatul având în mână un teanc de bani.
Ulterior, inculpatul i-a dat asigurări numitei G.G.G. că problema s-a rezolvat şi că fratele ei nu mai este urmărit pentru arestare.
La data de 11 aprilie 2002, însă, G.P. a fost prins de către poliţie la domiciliul său, punându-se în executare mandatul de arestare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, criticând-o pentru netemeinicia dispoziţiei de suspendare a executării pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 121 din 5 martie 2003, Curtea de Apel Galaţi a admis apelul parchetului, desfiinţând hotărârea atacată în latura penală şi în rejudecare a înlăturat dispoziţia de suspendare a executării pedepsei, făcând în cauză aplicaţia art. 64 şi art. 71 C. pen., pentru pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat, motivat în scris şi susţinut oral prin apărătorul ales, în sensul casării hotărârii instanţei de apel şi a menţinerii hotărârii instanţei de fond prin care s-a făcut aplicaţia dispoziţiilor art. 81 şi art. 82 C. pen.
Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Înalta Curte constată că recursul inculpatului priveşte cazul de casare arătat de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., însă nu este fondat.
Situaţia de fapt a fost corect reţinută şi este dovedită pe baza mijloacelor de probă legal administrate.
Inculpatul a recunoscut în faţa instanţei primirea doar a sumei de 1.500.000 lei, însă declaraţiile sale nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă ci, dimpotrivă, sunt contrazise de susţinerile numiţilor G.G.G., C.I., B.M., N.R.M. şi G.P.
Încadrarea juridică este legală.
Pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia au fost temeinic stabilite de către instanţa de control judiciar, prin raportare la criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
S-a ţinut seama, astfel, de gradul ridicat de pericol social al infracţiunii săvârşite, cu consecinţele sale negative şi sub aspectul cultivării şi întreţinerii, în conştiinţa cetăţenilor, a sentimentului coruptibilităţii prestatorilor autorităţii de stat.
Prevenirea săvârşirii infracţiunilor de corupţie, atât specială, cât şi generală, nu poate fi realizată eficient decât prin fermitate, indiferent că este vorba de corupători ori de corupţi.
Executarea pedepsei prin privare de libertate, decisă de instanţa de apel, este de natură să asigure realizarea scopului sancţiunii, prevăzut de art. 52 C. pen., astfel încât, critica din recurs nu este fondată.
Neconstatând nici din examinarea din oficiu a hotărârii existenţa vreunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr. 121 din 5 martie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 678/2004. Penal. Art.208-209 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 681/2004. Penal. Art.-208, 209 c.pen. Recurs... → |
|---|
