ICCJ. Decizia nr. 685/2004. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 685/2004
Dosar nr. 5520/2004
Şedinţa publică din 4 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 861 din 2 octombrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respinsă cererea condamnatului T.V. de întrerupere a executării pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 431 din 9 august 2001 a Tribunalului Iaşi în baza art. 257 alin. (1) C. pen.
S-a reţinut, în baza anchetei sociale efectuată în cauză, că executarea pedepsei nu are consecinţe grave asupra familiei condamnatului şi că astfel, cererea de întrerupere a executării pedepsei este neîntemeiată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 693 din 17 noiembrie 2003, a respins apelul declarat de condamnat împotriva sentinţei primei instanţe, considerând nefondată critica formulată în sensul că motivele invocate justificau întreruperea executării pedepsei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal condamnatul T.V. care a susţinut că familia se află într-o situaţie gravă, care impune întreruperea executării sancţiunii.
Recursul declarat este neîntemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei se poate dispune când din cauza unor împrejurări speciale continuarea executării pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familie. În acest caz executarea poate fi amânată cel mult 3 luni şi numai o singură dată.
Prin cererea adresată instanţei condamnatul a susţinut că soţia şi cei trei copii minori au o situaţie locativă precară şi nu dispun de cele necesare traiului.
Din referatul de anchetă socială, a rezultat că aceste persoane locuiesc într-un spaţiu compus din 2 camere, că soţia prestează activităţi ocazionale, că unul din copii este beneficiarul unui ajutor social.
Întrucât această situaţie este preexistentă condamnării, iar în termenul de 3 luni prevăzut de lege recurentul nu ar putea aduce ameliorări semnificative, cererea de întrerupere a executării pedepsei nu întruneşte cerinţele textului evocat şi în mod corect a fost respinsă de instanţe.
Faţă de cele ce preced, constatând nefondată critica formulată de recurentul T.V., Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat, cu obligarea condamnatului la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul T.V. împotriva deciziei penale nr. 693/ A din 17 noiembrie 2003 a Curţii de apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 684/2004. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 696/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
