ICCJ. Decizia nr. 708/2004. Penal. Art.215 alin.3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 708/2004
Dosar nr. 3557/2003
Şedinţa publică din 5 februarie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 135 din 13 februarie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul S.A. la 2 ani închisoare, în baza art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), acelaşi inculpat a fost condamnat la 2 ani închisoare.
În baza art. 31, raportat la art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a mai fost condamnat la 4 ani închisoare.
În baza art. 292, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul la 16 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 5 ani.
În baza art. 67 C. pen., s-a dispus degradarea militară a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă, perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 10 iunie 2001, la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., s-a dispus:
A. – A fost obligat inculpatul la despăgubirea părţilor civile, astfel:
- 6.000 dolari S.U.A. (echivalentul în lei la data plăţii, la cursul valutar B.N.R.) şi 12.000.000 lei către partea civilă S.F.;
- 17.500 dolari S.U.A. (echivalentul în lei la data plăţii, la cursul valutar B.N.R.), către partea civilă M.C.;
- 5.318 dolari S.U.A. (echivalentul în lei la data plăţii, la cursul valutar B.N.R.) către partea civilă I.C.A.;
- 4.000 dolari S.U.A. (echivalentul în lei la data plăţii, la cursul valutar B.N.R.) către partea civilă D.I.;
- 12.800 dolari S.U.A. (echivalentul în lei la data plăţii, la cursul valutar B.N.R.) către partea civilă Ş.M.V.;
- 10.150 dolari S.U.A. (echivalentul în lei la data plăţii, la cursul valutar B.N.R.) către partea civilă A.D.N.;
- 35.000 dolari S.U.A. (echivalentul în lei la data plăţii, la cursul valutar B.N.R.) către partea civilă P.V.;
- 40.000 DOLARI S.U.A. (echivalentul în lei la data plăţii, la cursul valutar B.N.R.) către partea civilă C.D.;
- 15.000 dolari S.U.A. (echivalentul în lei la data plăţii, la cursul valutar B.N.R.) către partea civilă C.V.I.;
- 15.000 dolari S.U.A. (echivalentul în lei la data plăţii, la cursul valutar B.N.R.) către partea civilă C.N.;
- 23.200 dolari S.U.A. şi 3200 mărci germane (echivalentul în Euro la data plăţii) către partea civilă S.I.
B. – În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea contractelor de împrumut cu garanţie imobiliară şi a celor de vânzare-cumpărare şi restabilirea situaţiei anterioare, astfel:
- contractul nr. 1160 din 26 aprilie 1996, privind pe partea vătămată I.M.;
- contractul nr. 4433 din 20 iunie 1996, privind pe partea vătămată S.M.;
- contractul nr. 5133 din 28 august 1996, privind pe partea vătămată I.M.;
- contractul nr. 14199 din 30 martie 1995, privind pe partea vătămată B.G.;
- contractul nr. 264 din 26 februarie 1996, privind pe partea vătămată H.N.;
- contractul nr. 300 din 3 martie1996, privind pe partea vătămată V.N.;
- contractul nr. 1456 din 23 mai 1996, privind pe partea vătămată V.A.;
- contractul nr. 548 din 9 aprilie 1996, privind pe partea vătămată R.M.;
- contractul nr. 338 din 11 martie 1996, privind pe partea vătămată T.M.;
- contractul nr. 632 din 19 aprilie 1996, privind pe partea vătămată Ş.M.;
- contractul nr. 1787 din 26 iunie 1996, privind pe partea vătămată K.Şt.;
- contractul nr. 336 din 22 aprilie 1996, privind pe partea vătămată B.A.;
- contractul nr. 3200 din 30 aprilie 1996, privind pe partea vătămată T.E.C.;
- contractul nr. 3750 din 23 mai 1996, privind pe partea vătămată D.E.;
- contractul nr. 722 din 2 mai 1996 şi contractul nr. 3312 din 7 mai 1996, privind pe partea vătămată B.M.;
- contractul nr. 4455 din 20 iunie 1996, privind pe partea vătămată F.E.;
- contractul nr. 1354 din 25 septembrie 1996, privind pe partea vătămată P.C.;
- contractul nr. 25872 din 6 octombrie 1995, privind pe partea vătămată B.C.;
- contractul nr. 26161 din 10 octombrie 1995, privind pe partea vătămată V.M.;
- contractul nr. 14853 din 19 iunie 1995, privind pe partea vătămată B.M.;
- contractul nr. 15232 din 22 iunie 1995, privind pe partea vătămată H.V.
Inculpatul a fost obligat la 20.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
S-a reţinut, prin Rechizitoriul parchetului că în perioada iunie 1995 – 1997, prin intermediul societăţii SC P.C.S. SRL, constituită de inculpatul S.A., pe numele socrului său M.C., acesta a convins părţile vătămate că firma sa va aduce profituri importante, din construcţii, şi că ar dori să dezvolte o serie de noi afaceri, prin efectuarea de investiţii suplimentare, provenite din împrumuturi acordate de acestea, urmând ca la rambursare să primească unele comisioane.
Instanţa pentru a pronunţa această sentinţă a reţinut că, la data de 30 iulie 1993, inculpatul S.A. şi-a înregistrat la Oficiul Registrului Comerţului, propria societate comercială cu răspundere limitată, intitulată SC P.C.S. SRL la care îl avea ca asociat pe socrul său, M.C., domiciliat în comuna Glodeanu Sărat, judeţ Buzău. Societatea avea ca sediu, apartamentul familiei S.A., din Aleea Călineşti, apartamentul 50, sector 4.
Pentru evidenţierea activităţii desfăşurate prin societatea comercială sus-arătată, s-au solicitat Administraţiei Financiare a sectorului 4, copii ale bilanţurilor contabile depuse de această firmă. Aceasta a comunicat faptul că această societate comercială nu a depus niciodată bilanţuri sau alte raportări contabile şi nu a plătit TVA.
S-a mai constatat că, singura activitate „notabilă", desfăşurată de către inculpat, în numele firmei, a fost solicitarea şi contractarea unui credit, în sumă de 250.000.000 lei de la B.R.D., sucursala Berceni, la data de 25 ianuarie 1996. Acest credit nu a fost rambursat, nici până în prezent, fapt pentru care a fost iniţiată procedura declarării falimentului. Pentru modul de obţinere a creditului şi întrebuinţarea dată creditului, alta decât cea declarată de inculpat, la contractarea creditului. Ca urmare, împotriva inculpatului a fost pusă în mişcare acţiunea penală, la data de 7 martie 1997, pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, fals intelectual, uz de fals şi folosirea creditului societăţii, într-un scop contrar intereselor acesteia.
Din cele de mai sus, rezultă că, inculpatul nu a constituit SC P.C.S. SRL, cu scopul de a desfăşura, prin această firmă, activităţi licite, care să-i aducă profituri prin muncă, ci să o folosească pentru obţinerea unor sume de bani, pe căi ilegale. Pe lângă faptele săvârşite, în legătură cu creditul menţionat, inculpatul a mai dat acestei societăţi comerciale o întrebuinţare, care, de asemenea, se încadrează în sfera ilicitului penal. În acest sens, profitând de profesia sa anterioară, de inginer constructor, precum şi de numele dat societăţii, inculpatul şi-a convins viitoarele părţi civile că, firma sa aduce profituri însemnate din construcţii şi că ar dori să dezvolte o serie de noi afaceri, prin efectuarea de noi investiţii suplimentare, provenite din împrumuturi acordate de ele, urmând ca la rambursare să primească unele comisioane.
Astfel, exploatând anunţurile publicitare, care abundau în presa vremii, de genul „ofer împrumut valută, solicit garanţii imobiliare", inculpatul a găsit calea obţinerii, cu uşurinţă, a unor mari câştiguri, în următoarele condiţii:
În primul rând, contrar realităţii, induce în eroare părţile vătămate, adică atât pe cei care garantau, cât şi pe cei care împrumutau, pretinzând că societatea sa are o eficienţă deosebită cu o mare cifră a afacerilor sale ce vor determina profituri de-a dreptul fabuloase, ce urmau a fi obţinute prin dezvoltarea investiţiilor. În activitatea de inducere în eroare a inculpatului a „concretizat" mai multe afaceri, între care exemplificăm: firma sa construieşte un cartier de vile în provincie, motiv pentru care vrea să mărească fondurile de investiţii, prin contractarea de împrumuturi, profiturile ce urmează să le obţină fiind foarte importante; prin firma sa, va achiziţiona o presă de ulei, pe care o va folosi împreună cu o moară din comuna Glodeanu Sărat, jud. Buzău, de asemenea, urmând să obţină mari profituri.
Părţile vătămate care au acceptat calitatea de giranţi, pentru obţinerea de împrumuturi de la persoane contactate prin intermediul ziarului, le-a promis plata unor comisioane importante.
După ce câştigase, în acest mod, încrederea potenţialelor victime, lăsându-le impresia că sunt favorizaţi de „noroc" şi au întâlnit o şansă mică, le-a determinat să meargă la notariat pentru încheierea contractelor de împrumut cu garanţii imobiliare (sau, în funcţie de credulitatea lor, direct contracte de vânzare-cumpărare imobiliare) unde inculpatul se ocupa de toate formalităţile. La notariat, părţile vătămate semnau actul încheiat, fără să mai acorde importanţă conţinutului, convinşi că o persoană serioasă şi potentă financiar ca „domnul S.A.", avea să le „ridice", în cel mai scurt timp, nivelul economic.
Pentru ca părţile vătămate să nu realizeze că de fapt erau înşelaţi, inculpatul falsifică scrisul şi semnătura pe cererile de obţinere de la Administraţia Financiară şi Judecătorie a certificatelor fiscale şi certificatelor de sarcini.
De asemenea, inculpatul nu permitea, sub diferite motive ca notarii să explice părţilor conţinutul contractelor şi consecinţele acestora, profitând de defectuoasa îndeplinire a serviciului de către aceştia. Ca urmare a erorii create, intenţionat de inculpat, părţile vătămate semnau contractele, convinse că nu vor fi prejudiciate.
Surpriza survenea ulterior, creditorii, persoane înşelate, care-i predaseră banii direct şi integral lui S.A., neprimindu-i înapoi, în termen, solicitau să li se ramburseze creditele de la giranţi. În aceste condiţii, părţile vătămate, giranţi, aflau că de fapt nu au calitatea exclusivă de giranţi, cum le spusese inculpatul, ci semnaseră contractele, autentificate la notariat, ca persoane împrumutate şi, deci că, ele au primit banii, garantând împrumutul lor cu imobilele proprietate şi nu împrumutul inculpatului.
Sub imperiul ameninţării cu evacuarea silită, aceştia îl contactau pe inculpat, care în calitatea de administrator al SC P.C.S. SRL, dădea o declaraţie olografă, în care recunoştea datoria, faţă de ei, garantând rambursarea cu toate bunurile mobile şi imobile. Inculpatul semna aceste declaraţii cu titlu de inginer S.A., peste care aplica ştampila firmei. Ulterior, fiind presat de reclamanţi solicita amânări de la aceştia, pentru ca în ultima etapă să dispară de la domiciliu.
În aceste condiţii, aşa zişi „giranţi" înşelaţi au fost acţionaţi în instanţă pentru evacuarea silită de către împrumutători, unii dintre ei „pierzându-şi apartamentele şi ajungând la situaţii familiale şi sociale fără rezolvare.
Abia în acest moment, părţile vătămate şi-au dat seama că au fost înşelate de inculpat, şi, ca urmare, au sesizat organele de poliţie, pentru cercetarea şi tragerea la răspundere penală a acestuia.
Trebuie remarcat faptul că în activitatea sa infracţională inculpatul a exploatat unele imperfecţiuni sau lacune ale legislaţiei, a consultat mai mulţi avocaţi, reuşind să înşele un mare număr de persoane, astfel:
- inculpatul s-a ferit să încheie de fiecare dată două contracte, unul de împrumut şi altul accesoriu, de ipotecă pentru garantarea împrumutului, ca urmare a folosit „un contract de împrumut cu garanţie imobiliară", obţinând mai uşor de la persoanele înşelate o singură semnătură, acestea fiind „lămurite" că semnează în calitate de garant şi nu de împrumutat;
- inculpatul a profitat de faptul că legea nu a limitat dobânda, până la OGR. nr. 9/2001;
- inculpatul a profitat de faptul că art. 295 lit. c) şi d) C. pen., a fost abrogat, nemaifiind sancţionate ca infracţiuni darea de bani cu dobândă, ca îndeletnicire sau cu dobândă mai mare decât cea legală;
- inculpatul a profitat de faptul că unii notari nu şi-au îndeplinit, în mod corect, atribuţiile de serviciu, privind certificatele de sarcini, fiscale, identificarea părţilor, realitatea voinţei părţilor, exprimarea conţinutului actelor autentificate şi a consecinţelor faţă de părţi, înainte de a semna, etc.;
- inculpatul a profitat de necunoaşterea legii de către părţile vătămate, de faptul că acestea nu şi-au asigurat asistenţa juridică, etc.;
- inculpatul a folosit o expertiză, în care expertul, în mod greşit, a consemnat că moara de măcinat porumb din Glodeanu Sărat, jud. Buzău, este proprietatea SC P.C.S. SRL.
Întrucât, în cauză, nu s-au efectuat cercetări pentru evaziune fiscală, faţă de inculpat, s-a dispus disjungerea cauzei.
S-a mai remarcat faptul că inculpatul S.A. s-a sustras urmăririi penale, fiind prins după ce a fost dat în urmărire generală.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul S.A. şi părţile civile R.M. şi C.I.
La termenul din 15 aprilie 2003, partea civilă R.M. a declarat că îşi retrage apelul.
În motivarea apelului, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei şi aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pentru faptele comise anterior modificării Codului penal, în anul 1996, prin Legea nr. 140, precizând că pedeapsa aplicată este prea mare, faţă de circumstanţele reale ale comiterii faptelor şi de circumstanţele sale personale.
Partea civilă C.I. a solicitat acordarea de daune morale, în sumă de 15.000 dolari S.U.A. şi anularea contractului de vânzare, prin care a semnat vânzarea locuinţei sale, pentru suma de 3.000.000 lei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia II-a penală, prin Decizia penală nr. 304/ A din 27 mai 2003, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul S.A. şi partea civilă C.I., a dedus detenţia inculpatului de la data de 10 iunie 2001, la zi, a luat act de retragerea apelului declarat de partea civilă R.M. şi a obligat pe toţi apelanţii la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
Împotriva acestei decizii au declarat recursuri, inculpatul S.A., partea civilă C.Şt. şi părţile vătămate T.G., B.A., V.M., V.M., I.E., I.M., I.M.L. şi C.N.
Inculpatul, prin apărătorul său, în recurs, a solicitat:
- achitarea sa pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. (parte vătămată D.I.) şi pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.;
- schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP);
- reducerea cuantumului prejudiciului de la 2 miliarde lei la 400.000.000 lei, aşa cum s-a reţinut în actele de urmărire penală;
- graţierea pedepselor de 4 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), potrivit art. 2 din Legea nr. 137/1997, şi
- trimiterea cauzei la instanţa de fond, întrucât nu au fost audiaţi 25 de martori.
Partea civilă C.Şt. a solicitat, în recurs, repunerea în termenul de declarare a recursului, admiterea acestuia, desfiinţarea în parte a hotărârilor criticate şi, pe fond, respingerea cererii de anulare a contractului de împrumut încheiat între C.Şt., în calitate de împrumutător, pe de o parte şi V.N. şi V.N., cu suma de 15.850 mărci germane, în echivalent în lei, la data plăţii.
Părţile vătămate B.A., V.M., V.M., I.E., I.M., I.M.L. şi C.N. au solicitat admiterea recursurilor lor şi casarea deciziei atacate, întrucât instanţa de apel a omis a se pronunţa asupra apelurilor declarate împotriva sentinţei instanţei de fond.
Partea vătămată T.G. a solicitat admiterea recursului său, casarea hotărârilor pronunţate în fond şi în apel, în ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanţa de fond.
Recursurile declarate de inculpatul S.A. şi părţile vătămate B.A., V.M., V.M., I.E., I.M., C.N. şi T.G., sunt fondate.
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar rezultă că părţile vătămate B.A., V.M., V.M., I.E., I.M. şi C.N. au declarat apel împotriva încheierii din 1 aprilie 2003, care a fost înregistrat la Curtea de Apel Bucureşti, secţia II-a penală, sub nr. 1031/2003.
La data de 15 mai 2003, apelurile au fost luate în discuţie, pronunţarea asupra lor fiind amânată la 16 mai 2003, dispunându-se şi conexarea dosarului nr. 1031/2003, privind apelurile menţionate mai sus, la dosarul nr. 951/2003 (cu termen de soluţionare la 27 mai 2003), privind apelul declarat de inculpatul S.A., numai pe aspectul întinderii pedepsei aplicate.
La termenul din 27 mai 2003, instanţa nu a luat în discuţie cauza privind dosarul nr. 1031/2003, trimis spre conexare de completul care a judecat apelul la 15 mai 2003, pe motiv că nu a fost investit cu judecarea acestui dosar.
Prin Decizia nr. 304 din 27 mai 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia II-a penală, a respins apelurile inculpatului S.A. şi părţii civile C.I., a luat act de retragerea apelului părţii civile R.M., fără, însă, a face vreo referire la dosarul nr. 1031/2003.
Rezultă că, instanţa de apel a omis să se pronunţe asupra apelurilor declarate de părţile vătămate B.A., V.M., V.M., I.E., I.M. şi C.N.
În ce priveşte apelul declarat de partea vătămată T.G., se constată că, a fost în termen, întrucât acesta nu a fost prezent în instanţă la nici unul din termenele de judecată şi nici la pronunţarea sentinţei instanţei de fond. Totodată, la dosar nu există nici dovada de comunicare a acestei hotărâri, către T.G.
Deci apelul declarat de partea vătămată T.G. este în termen, instanţa de apel, nepronunţându-se nici asupra acestuia.
În ce priveşte recursul inculpatului S.A., din analiza actelor dosarului rezultă că, acesta a declarat apel împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, în care, iniţial, a solicitat redozarea pedepsei aplicate.
Ulterior, la data judecării apelului, inculpatul a depus la dosar o completare a motivelor de apel, fapt consemnat şi în Decizia penală nr. 304/ A din 27 mai 2003, prin care a solicitat achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru infracţiunile prevăzute de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 31, raportat la art. 289, cu aplicarea art. 4 alin. (2) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen.
Totodată, s-a cerut o nouă apreciere asupra prejudiciului.
Instanţa, după ce constată, că, inculpatul a depus la dosar completarea motivelor de apel, consemnează că apărătorul acestuia nu vizează decât redozarea pedepsei, fără însă a analiza aceste noi motive şi depuse în completare.
În raport de cele de mai sus se impune a se admite recursurile declarate de inculpatul S.A. şi părţile vătămate B.A., V.M., V.M., I.E., I.M. şi C.N., a se casa Decizia atacată şi a se trimite dosarul la instanţa de apel în vederea soluţionării apelurilor declarate de părţile vătămate şi analizarea tuturor motivelor de apel ale inculpatului.
În ce priveşte recursurile declarate de partea civilă C.Şt. şi I.M.L., se constată că sunt inadmisibile.
Potrivit art. 3851 alin. ultim C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora persoanele prevăzute în art. 362 din acelaşi cod, nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac.
În speţă, se constată că partea civilă C.Şt. şi partea vătămată I.M.L. nu au folosit calea apelului, aşa încât recursurile sunt inadmisibile şi vor fi respinse, ca atare, cu obligarea la cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpatul S.A. şi părţile vătămate B.A., V.M., V.M., I.E., I.M., C.N. şi T.G. împotriva deciziei penale nr. 304/ A din 27 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza, spre rejudecarea apelurilor, la Curtea de Apel Bucureşti.
Menţine starea de arest a inculpatului S.A.
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de părţile civile C.Şt. şi I.M.L. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă părţile civile C.Şt. şi I.M.L. să plătească statului sumele de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 707/2004. Penal. Legea nr.678/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 709/2004. Penal. Legea nr.39/2003; art.289... → |
|---|
