ICCJ. Decizia nr. 780/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 780/2004
Dosar nr. 1575/2003
Şedinţa publică din 10 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 79 din 21 mai 2002 pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, inculpatul G.I.D. a fost condamnat, după cum urmează:
- 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.;
- un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de călcare de consemn, prevăzută de art. 333 alin. (3) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe termenul de încercare de 5 ani.
S-a făcut aplicarea art. 863 şi art. 864 C. pen.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului. S-a dedus arestarea preventivă de la 11 septembrie 2001 până la data punerii în libertate efectivă a inculpatului.
Inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile către Spitalul Judeţean Argeş, Spitalul Clinic de Urgenţă Militar Central şi către partea civilă N.G.
Prin actul de sesizare al instanţei, s-a reţinut că la data de 1 august 2001, în jurul orelor 5,30, inculpatul G.I.D. aflat în serviciul de gardă la Poligonul Valea Iaşului, aparţinând U.M. 01042 Curtea de Argeş. După ce a mânuit în mod imprudent armamentul din dotare (un pistol mitralieră cal. 5,45), l-a dezasigurat, a armat şi a apăsat pe trăgaci, glontele rănindu-l pe soldatul N.T., aflat şi el în serviciul de gardă, într-un post învecinat.
După ce a realizat consecinţele actelor sale, inculpatul a fixat ţeava pistolului în dreptul inimii şi a apăsat pe trăgaci cu intenţia de a se sinucide.
La scurt timp, angajaţii militari i-au transportat pe cei doi la spitale, pentru a li se acorda îngrijiri medicale.
Victima N.T. a fost transportată la Spitalul Militar Central Bucureşti, unde datorită leziunilor produse prin împuşcare, astfel cum au fost statuate de actele medicale existente la dosar, a decedat în dimineaţa zilei de 4 august 2001.
Pe baza probelor administrate la urmărirea penală şi pe timpul cercetării judecătoreşti, instanţa a reţinut că inculpatul cu intenţie a încălcat regulile serviciului de gardă atunci când s-a deplasat la limita postului de santinelă şi a stat de vorbă cu victima N.T. Acţiunea de împuşcare a fost comisă de inculpat din culpă, în sensul că a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că el nu se va produce.
Că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, rezultă din împrejurarea că era militar în termen, instruit în legătură cu modul în care se manevrează armamentul din dotare şi ştia că nerespectarea regulilor impuse prin actele normative în vigoare, putea să aibă consecinţe grave pentru cei aflaţi în raza de acţiune a armei.
Inculpatul nu a acceptat producerea rezultatului, aspect care rezultă din modul în care a fost comisă fapta şi din acţiunile ulterioare întreprinse. Chiar victima a declarat că inculpatul a fost surprins de împuşcătură şi că realizând consecinţele faptei lui a încercat să se sinucidă prin împuşcare.
A motivat instanţa că intenţia de suicid nu a fost simulată de inculpat, întrucât acesta a fixat ţeava pistolului mitralieră în zona inimii şi a apăsat pe trăgaci, condiţii în care două gloanţe l-a rănit. În plus cei doi militari erau prieteni şi între ei nu au existat divergenţe înainte de incident.
A concluzionat instanţa că toate aceste elemente sunt de natură a reţine că fapta care a condus la decesul victimei a fost săvârşită de inculpat din culpă şi nu cu intenţie, aşa cum s-a reţinut în actul de sesizare al instanţei.
Şi împrejurarea că imediat după rănirea victimei, inculpatul a încercat să se sinucidă cu arma din dotare, confirmă că acesta nu a acceptat producerea rezultatului.
Fapta inculpatului a fost încadrată în infracţiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen., dispunând schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. e) C. pen., cu care fusese sesizată instanţa, prin rechizitoriu.
La individualizarea pedepselor şi a modalităţii de executare a pedepsei rezultante, s-a avut în vedere pericolul social al faptelor, poziţia sinceră a inculpatului pe tot parcursul procesului penal, că este tânăr, că se afla la prima încălcare a legii şi că a avut un comportament corespunzător anterior săvârşirii faptelor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie cu privire la încadrarea juridică reţinută faptei comise de inculpat şi a pedepsei aplicate atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare.
În condiţiile în care inculpatul a luat pistolul mitralieră de pe umăr, a îndreptat arma spre victima care se afla la 2 m distanţă, a dezasigurat-o, a armat şi apoi a apăsat pe trăgaci, configurează intenţia, fie ea şi indirectă, când a executat foc asupra victimei.
S-a solicitat admiterea apelului şi schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de omor calificat.
Curtea Militară de Apel prin Decizia nr. 10 din 6 februarie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial.
A motivat instanţa de apel că, în raport de probele administrate, situaţia de fapt reţinută de prima instanţă este corectă, iar încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat în infracţiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen., este legală.
Modalitatea şi împrejurările în care a fost comisă fapta demonstrează că inculpatul nu a acţionat cu intenţie indirectă, ci din culpă, pentru că a prevăzut rezultatul, posibil, letal al faptei sale, dar nu l-a acceptat, ci a socotit, fără temei, că el nu se va produce. În plus tentativa de suicid este dovada că inculpatul nu a manifestat indiferenţă faţă de rezultatul faptei sale.
Împotriva hotărârilor pronunţate a declarat recurs Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, criticându-le cu privire la încadrarea juridică reţinută în sarcina inculpatului, de ucidere din culpă, şi schimbarea în infracţiunea de omor cu care instanţa a fost sesizată prin rechizitoriu.
A motivat parchetul că, inculpatul a efectuat, succesiv, 3 operaţiuni cu arma, care, în mod indubitabil, aveau ca finalitate declanşarea focului (a dezasigurat pistolul mitralieră, a armat şi a apăsat pe trăgaci).
Prin urmare, singura consecinţă posibilă a manevrelor efectuate de inculpat asupra armei era declanşarea focului şi lansarea proiectilului, care în condiţiile în care ţeava era îndreptată spre victimă, aflată la 2 m distanţă, nu avea cum să o ocolească pe aceasta.
Examinând recursul declarat de parchet se constată următoarele:
În cauză au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului, care au fost complet şi just apreciate, ceea ce a condus la reţinerea unei situaţii de fapt corecte.
Încadrarea juridică dată faptei săvârşite de inculpat este legală.
Pentru a stabili forma vinovăţiei cu care inculpatul a acţionat când a săvârşit fapta penală, este necesar să se facă aprecierea tuturor împrejurărilor anterioare, concomitente şi posterioare săvârşirii faptei.
În stabilirea vinovăţiei nu pot fi luate în considerare numai elemente izolate, atâta timp cât există şi alte elemente din care poate fi dedusă adevărata poziţie subiectivă a făptuitorului.
În cauză nu se contestă că victima se afla în relaţii de prietenie cu inculpatul, aceasta deplasându-se spre postul unde executa serviciul de santinelă inculpatul.
Probele administrate cu privire la împrejurările în care a fost comisă fapta, confirmă concluzia instanţei că, inculpatul a avut o reprezentare greşită a realităţii, că arma nu a fost încărcată cu muniţie de război, când i-a fost predată la începerea serviciului de gardă.
Poziţia subiectivă cu care a acţionat inculpatul rezultă şi din aceea că, fiind surprins de împuşcarea victimei şi realizând consecinţele faptei sale, a încercat să se sinucidă imediat prin împuşcare. În acest sens inculpatul a fixat ţeava pistolului mitralieră în zona inimii şi a apăsat pe trăgaci, condiţii în care două gloanţe l-au rănit, producându-i leziunile constatate în certificatul medico-legal şi numai intervenţiile chirurgicale de urgenţă ale medicilor au condus la salvarea vieţii acestuia.
În legătură cu acest aspect este semnificativă şi declaraţia victimei, dată în spital, care a relatat că, imediat după împuşcarea sa, reacţia inculpatului a fost „Aoleu, ce am făcut ? Mai bine mor şi eu cu tine".
Toate aceste împrejurări care rezultă din probele administrate nu pot conduce la concluzia că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Dimpotrivă, prin manevrele pe care le-a făcut cu arma, neverificând că aceasta este încărcată, nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă.
Acestea sunt considerentele pentru care încadrarea juridică dată faptei inculpatului de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen., este corectă.
Recursul declarat de parchet nu este fondat, urmând a fi respins în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel împotriva deciziei nr. 10 din 6 februarie 2003 a Curţii Militare de Apel, privind pe inculpatul G.I.D.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 78/2004. Penal. Art.197 alin.3, 211 alin.2... | ICCJ. Decizia nr. 782/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
