ICCJ. Decizia nr. 776/2004. Penal. Art.197 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 776/2004
Dosar nr. 5654/2003
Şedinţa publică din 10 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 155 din 14 mai 2003, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, inculpatul M.I. a fost condamnat, după cum urmează:
- 15 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 197 alin. (3) C. pen.;
- 4 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 203 C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi d) C. pen.
S-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei şi revocarea graţierii pentru pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 284 din 2 aprilie 2002 a Judecătoriei Vânju Mare, dispunând executarea acesteia alături de pedeapsa rezultantă aplicată în cauză, stabilind în final ca inculpatul să execute pedeapsa de 15 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi d) C. pen.
S-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 25 februarie 2003 la zi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:
Inculpatul M.I. a fost căsătorit cu M.A., iar din căsătoria lor a rezultat minora M.D.A., născută la data de 7 ianuarie 1990.
După o perioadă de timp, mama minorei, s-a despărţit de inculpat, datorită comportamentului acestuia, care, era consumator în exces de băuturi alcoolice şi o supunea la rele tratamente, condiţii în care minora M.D.A. a rămas în îngrijirea inculpatului de la împlinirea vârstei de 2 ani şi până la împlinirea acelea de 13 ani.
După împlinirea vârstei de 10 ani de către minoră, pe când era elevă în clasa a III-a, inculpatul M.I. a supus-o la raporturi sexuale, comportament care a continuat până în luna februarie 2003, când minora a părăsit domiciliul inculpatului, datorită faptului că acesta o bătea frecvent şi o supunea la raporturi sexuale.
După părăsirea domiciliului tatălui său, minora a fost dată în plasament familial, familiei Z., familie care a fost ameninţată de inculpat înaintea crăciunului din anul 2002, motiv pentru care minora a revenit în casa tatălui său.
După înapoierea acasă, din luna februarie 2003, inculpatul a continuat să abuzeze sexual de minoră, folosind acte de ameninţare, ultima dată având relaţii sexuale pe data de 19 februarie 2003, în urma cărora minora a plecat din nou de acasă, refugiindu-se în domiciliul bunicii sale, iar de acolo, în domiciliul martorei V.V., căreia minora i-a confirmat comportamentul tatălui său, după cum i-a relatat şi dirigintei D.M., aceasta din urmă sesizând organele de poliţie.
Apelul declarat de inculpat prin care a solicitat reducerea pedepsei aplicate, a fost respins, ca nefondat prin Decizia penală nr. 480 din 23 octombrie 2003.
A motivat instanţa de apel că pe baza probelor administrate, situaţia de fapt este corectă, încadrările juridice sunt legale, iar pedepsele au fost just individualizate, în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul criticându-le pentru reţinerea greşită în sarcina sa a infracţiunilor de viol şi incest, solicitând achitarea pentru inexistenţa faptelor.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
În cauză au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului, care au fost complet şi just apreciate, situaţia de fapt reţinută fiind corectă iar încadrările juridice date faptelor sunt legale.
Vinovăţia inculpatului pentru infracţiunile de viol şi incest este dovedită cu declaraţiile părţii vătămate M.D.A., declaraţiile martorilor D.M., V.L.M., V.I.E., V.V. şi cu constatările raportului medico-legal al Serviciului de Medicină Legală Mehedinţi.
Referitor la individualizarea pedepselor s-a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere pericolul social sporit al faptelor, precum şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, care nu se află la prima încălcare a legii şi cu o poziţie procesuală nesinceră pe tot parcursul procesului penal.
În conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Se va deduce din pedeapsă arestarea preventivă de la 25 februarie 2003 la zi.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 480 din 23 octombrie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 25 februarie 2003 la 10 februarie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 773/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 778/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
