ICCJ. Decizia nr. 78/2004. Penal. Art.197 alin.3, 211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 78/2004
Dosar nr. 1872/2003
Şedinţa publică din 8 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 77 din 28 februarie 2003, Tribunalul Dâmboviţa a condamnat pe inculpatul T.C., la o pedeapsă de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de viol, prevăzută şi pedepsită de art. 20, raportat la art. 197 alin. (3) teza I, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen. (părţi vătămate C.I. şi M.A.).
În baza art. 197 alin. (3) teza I C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., iar pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. (parte vătămată O.A.).
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus arestarea preventivă de la 23 octombrie 2002.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a luat act că părţile vătămate O.A., M.A. şi C.I. nu s-au constituit părţi civile.
S-a dispus obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut, în fapt, că, în ziua de 19 mai 1997, în jurul amiezii, părţile vătămate C.I. şi M.A., atunci în vârstă de 7 şi 8 ani, se aflau într-un grup de copii în parcul grădiniţei nr. 2 din oraşul Moreni când li s-a adresat inculpatul, cerându-le să-l însoţească pentru a le da cireşe deoarece a discutat cu părinţii lor, aceştia fiind de acord.
Deşi, iniţial, au refuzat, ulterior cele două minore au acceptat însoţindu-l până în zona cunoscută sub numele Dealul Baloneştilor, loc unde inculpatul sub ameninţări, a încercat să întreţină cu fiecare din minore raporturi intime, raporturi pe care, însă, nu a reuşit să le finalizeze, ceea ce l-a determinat să abandoneze victimele, care s-au întors în oraş, fiind întâmpinate de martorii care porniseră în căutarea lor.
Acelaşi inculpat, în ziua de 5 ianuarie 1999, a acostat pe victima O.A., pe care, sub ameninţări, a condus-o pe o potecă lăturalnică şi într-o margine de râpă a întreţinut cu aceasta raport sexual normal.
Înainte de a o părăsi, inculpatul folosindu-se tot de ameninţări, i-a luat cerceii şi ceasul de la mână, după care a plecat.
Împotriva ultimei hotărâri inculpatul a declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi, după rejudecare, achitarea sa întrucât nu a săvârşit infracţiunile pentru care a fost condamnat.
În motivarea recursului său inculpatul a arătat că, în cauză, nu sunt probe suficiente care să ducă la concluzia că este autorul faptelor, atâta timp cât identificarea sa s-ar fi realizat după o perioadă atât de îndelungată de timp. De asemenea, susţine că nu este posibil că după atâta vreme cele 3 minore, având la data săvârşirii faptelor o vârstă fragedă de 7 şi respectiv 8 ani să recunoască cu exactitate persoana sa.
Că, de fapt, cercetarea împotriva lui a început abia după 10 august 2002, când, a fost arestat pentru o faptă similară (pe care, de asemenea, nu o recunoaşte) şi pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 344/2002 de către Tribunalul Dâmboviţa, pedeapsă în a cărei executare se află.
Că identificarea sa, după ce fusese arestat în altă cauză, este cu atât mai puţin credibilă cu cât la data la care faptele fuseseră comise, cele trei victime nu au putut descrie cu exactitate modul cum arată persoana care le-a acostat.
Recursul declarat este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În cauză, din raportul de expertiză medico-legală nr. 8/ V din 5 ianuarie 1999 a rezultat că, pe lamele şi tamponul cu secreţia vaginală recoltată de la victima O.A. s-a găsit spermă, cantitate insuficientă însă pentru determinarea grupei sanguine.
De asemenea, din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de Institutul de Criminalistică de pe lângă Inspectoratul General al Poliţiei a rezultat că a fost examinat restul de ţigaretă găsit la faţa locului, ce se presupune că ar fi fost fumată de inculpat. Experţii au concluzionat însă că grupa sanguină şi caracterul secretor sau nesecretor nu au putut fi stabilite cu certitudine datorită lipsei reactivilor specifici.
În acest context, pentru a putea determina cu mai multă exactitate identitatea făptuitorului, Înalta Curte consideră că este necesară întocmirea unei noi expertize medico-legale care să reanalizeze probele materiale sus-menţionate şi cu ajutorul textului A.D.N. Această probă considerăm că este absolut necesară pentru ca rezultatul obţinut coroborat cu restul probelor din dosar să permită cu certitudine stabilirea făptuitorului.
În raport de cele expuse, Curtea va admite recursul declarat de inculpat, casa hotărârile atacate şi trimite cauza la instanţa de fond pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul T.C. împotriva deciziei penale nr. 172 din 7 aprilie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 77 din 28 februarie 2003 a Tribunalului Dâmboviţa şi trimite cauza la instanţa de fond, Tribunalul Dâmboviţa, spre rejudecare.
Menţine starea de arest a inculpatului T.C.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 779/2004. Penal. Art.197 c.pen. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 780/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
