ICCJ. Decizia nr. 779/2004. Penal. Art.197 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 779/2004
Dosar nr. 5092/2003
Şedinţa publică din 10 februarie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În baza art. 409 şi a art. 410 alin. (1), partea I, pct. 4, 7 şi 8 C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva sentinţei penale nr. 281 din 27 iunie 2002 a Judecătoriei Olteniţa, deciziei penale nr. 323 din 14 noiembrie 2002 a Tribunalului Călăraşi şi a deciziei penale nr. 572 din 27 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti pentru două motive:
1. Instanţele de control judiciar au dat o greşită încadrare juridică în dispoziţiile art. 197 alin. (1) în loc de art. 201 alin. (4) C. pen. şi, urmare unei erori grave de fapt, au dispus achitarea acestuia.
2. Instanţele au aplicat o pedeapsă greşit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
S-a reţinut că Judecătoria Olteniţa, prin sentinţa penală menţionată, l-a condamnat pe inculpatul G.V.V. la pedepsele de 4 ani închisoare şi, respectiv, 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de viol şi perversiune sexuală, prevăzute de art. 197 alin. (1) şi art. 201 alin. (1) şi (4) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
Totodată, s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
Măsura arestării preventive a inculpatului a fost menţinută, iar perioada executată a fost dedusă de la 10 aprilie 2002, la zi.
S-a reţinut că, în noaptea de 6 aprilie 2002, prin constrângere, inculpatul a întreţinut raporturi sexuale normale, orale şi anale cu partea vătămată D.M.
Tribunalul Călăraşi a admis apelul declarat de inculpat şi a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achitarea acestuia pentru infracţiunea de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (1) şi (4) C. pen., cu motivarea că art. 197 alin. (1) din acelaşi cod, sancţionează atât raporturile sexuale normale, cât şi relaţiile de perversiune sexuală.
Totodată, a respins apelul declarat de procuror.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis recursurile declarate de procuror şi inculpat, a schimbat încadrarea juridică din art. 201 alin. (1) şi (4) în art. 197 alin. (1) C. pen. şi, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat pentru această infracţiune. De asemenea, a redus pedeapsa de la 4 ani la 3 ani închisoare, pentru cealaltă infracţiune de viol reţinută în sarcina inculpatului.
La adoptarea acestei soluţii, instanţa a considerat că actele de perversiune sexuală se încadrează tot în infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., însă, în cazul acestora, a apreciat că ele au fost comise fără constrângere şi, ca atare, faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate şi condamnarea inculpatului G.V.V., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 197 alin. (1) şi art. 201 alin. (1) şi (4) C. pen., la pedepse majorate, cu aplicarea unui spor justificat de pluralitatea şi gravitatea faptelor comise.
Examinând recursul în anulare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este întemeiat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Din analiza actelor şi lucrărilor cauzei, Curtea constată că, prin constrângerea victimei la întreţinerea de acte sexuale, de orice natură, inculpatul G.V.V. a săvârşit infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., acestei încadrări juridice subsumându-i-se şi cea prevăzută de articolul 201 alin. (4) C. pen., datorită paralelismului creat de legiuitor ca urmare a modificării conţinutului art. 197 alin. (1) C. pen., prin care sunt absorbite şi prevederile textului incriminator al infracţiunii de perversiune sexuală în teza alineatului 4 al articolului 201 C. pen.
Curtea constată că infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., reţinută în sarcina inculpatului conţine întreaga activitate materială desfăşurată de inculpat, iar încadrarea juridică corespunde situaţiei de fapt şi vinovăţiei inculpatului, neimpunându-se schimbarea acesteia.
Cât priveşte modul de individualizare a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., Curtea constată că acesta contravine dispoziţiilor art. 72 şi art. 52 C. pen.
Întrucât comportamentul victimei anterior şi în timpul săvârşirii faptei a prezentat evidente ambiguităţi sub aspectul modului în care a transmis inculpatului refuzul său de a întreţine acte sexuale, având în vedere atitudinea sinceră a făptuitorului care a relatat amănunţit modul de săvârşire a infracţiunii, vârsta acestuia de 24 ani, lipsa antecedentelor penale şi conduita bună avută anterior comiterii faptei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.
Pentru aceste motive, Curtea urmează să admită recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi să caseze Decizia penală nr. 572 din 27 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului G.V.V.
Făcând aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen., la infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., Curtea va reduce pedeapsa de la 3 ani închisoare la un an şi 10 luni închisoare.
Curtea consideră că, prin cuantumul şi modalitatea de executare, această pedeapsă este necesară şi suficientă reeducării sociale a inculpatului.
Curtea constată că pedeapsa a fost executată în perioada 10 aprilie 2002 – 10 februarie 2004 şi va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 4141 C. proc. pen., art. 192 alin. (3) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 281 din 27 iunie 2002 a Judecătoriei Olteniţa, deciziei penale nr. 323 din 14 noiembrie 2002 a Tribunalului Călăraşi şi deciziei penale nr. 572 din 27 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpatul G.V.V.
Casează Decizia penală nr. 572 din 27 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului.
Face aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 C. pen., la infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. şi reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 3 ani închisoare la un an şi 10 luni închisoare.
Constată că pedeapsa a fost executată în perioada 10 aprilie 2002 – 10 februarie 2004 şi dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu asigurată intimatului inculpat G.V.V., în sumă de 400.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 778/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 78/2004. Penal. Art.197 alin.3, 211 alin.2... → |
|---|
