ICCJ. Decizia nr. 784/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 784/2004
Dosar nr. 2314/2003
Şedinţa publică din 10 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 347 din 16 septembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Galaţi, inculpatul P.N. a fost condamnat la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.
Conform art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 4 ani şi 6 luni.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
S-a dedus din pedeapsă perioada executată de inculpat în arest preventiv, de la 21 februarie 2002 până la punerea efectivă în libertate.
În baza art. 257 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 256 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a sumelor de 2000 dolari S.U.A. şi 5.000.000 lei, de la inculpat.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pe baza probelor administrate la urmărirea penală şi în faza de cercetare judecătorească, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 1 noiembrie 2001, fiul martorului D.G., numitul D.V. a fost arestat preventiv pentru comiterea de fapte penale.
În dorinţa de a-şi vedea fiul din nou în libertate martorul D.G. (cumpărător de influenţă) a luat legătura cu inculpatul P.N., acesta relatându-i că are relaţii în poliţie şi parchet şi poate interveni pentru ca fiul martorului să fie pus în libertate.
Pentru „serviciul" ce urma să îl facă, inculpatul P.N. a pretins şi a primit 2000 dolari S.U.A. şi 5.000.000 lei în două tranşe de la martorul D.G. precizând că trebuie să dea şi la persoanele la care pretindea că poate să intervină.
Văzând că fiul său nu este pus în libertate aşa cum a promis inculpatul, martorul D.G. a solicitat restituirea banilor, dar inculpatul a refuzat precizând că banii au fost daţi „unor persoane cu funcţii înalte".
Inculpatul nu a luat legătura cu nici o persoană din poliţie şi parchet ci doar a lăsat să se creadă că are influenţă şi poate „aranja" punerea în libertate a fiului martorului D.G.
La finele lunii noiembrie 2001, D.V. a fost pus în libertate, dar pentru motive strict legale şi temeinice.
S-a constatat că fapta inculpatului P.N. de a pretinde şi primi suma de 2000 dolari S.U.A. şi 5.000.000 lei de la martorul D.G. pretinzând şi lăsând să se creadă că are influenţă asupra organelor judiciare, ca fiul său D.V. să fie pus în libertate şi să nu mai fie trimis în judecată întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.
La individualizarea pedepsei şi a modalităţii de executare a acesteia, s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), privind pericolul social al faptei, împrejurările în care a fost comisă fapta şi datele ce caracterizează persoana inculpatului. Cu privire la persoana inculpatului s-a reţinut că acesta nu este recidivist, suferă de grave afecţiuni cardio-vasculare care i-ar agrava starea de sănătate, dacă ar continua executarea pedepsei în stare de detenţie.
A concluzionat instanţa că sunt îndeplinite condiţiile pentru a dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul P.N.
Parchetul a criticat sentinţa pentru omisiunea revocării graţierii a pedepselor cu amendă, aplicate prin sentinţa penală nr. 883 din 17 aprilie 2000 a Judecătoriei Galaţi, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1195 din 22 decembrie 2000 a Tribunalului Galaţi şi pentru netemeinicia pedepsei aplicate, atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi a modalităţii de executare dispuse.
Inculpatul a criticat hotărârea instanţei de fond cu privire la reţinerea greşită a vinovăţiei pentru infracţiunea de trafic de influenţă şi a solicitat achitarea.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 149 din 12 martie 2003, a admis apelul declarat de parchet şi desfiinţând în parte sentinţa, a dispus condamnarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 257 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În conformitate cu art. 10 din Legea nr. 137/1997 a revocat graţierea condiţionată a celor 3 pedepse cu amendă în cuantum de 200.000 lei aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 883/2000 a Judecătoriei Galaţi.
A dispus contopirea pedepselor cu amendă şi a stabilit ca pedeapsa rezultantă de 200.000 lei amendă să fie executată alături de pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată în cauză.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat.
A motivat instanţa de apel că probele administrate în cauză confirmă vinovăţia inculpatului pentru infracţiunea de trafic de influenţă, astfel că apelul declarat de acesta prin care a solicitat achitarea, nu este fondat.
Pedeapsa aplicată inculpatului de 2 ani şi 6 luni închisoare, a fost just individualizată şi nu se justifică majorarea acesteia.
Greşit instanţa de fond nu a revocat beneficiul graţierii pedepselor cu amendă, aplicate prin sentinţa penală nr. 883 din 17 aprilie 2000, rămasă definitivă la data de 20 martie 2001, prin Decizia penală nr. 1195/2000 a Tribunalului Galaţi.
Cum inculpatul a săvârşit infracţiunea de trafic de influenţă în termenul de 3 ani prevăzut de art. 10 din Legea nr. 137/1997 se impunea revocarea graţierii pentru cele 3 pedepse cu amendă în cuantum de 200.000 lei. În urma contopirii pedepselor în conformitate cu art. 34 lit. c) C. pen., urmează a se dispune ca pedeapsa rezultantă de 200.000 lei să fie executată alături de pedeapsa aplicată în cauză.
În legătură cu modalitatea de executare a pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare, s-a apreciat că aceasta urmează a fi executată în regim de detenţie.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul P.N., criticând-o pentru reţinerea greşită a vinovăţiei sale pentru infracţiunea de trafic de influenţă şi a solicitat achitarea.
În subsidiar, apărătorul inculpatului a solicitat a se menţine dispoziţia de suspendare condiţionată a executării pedepsei, aşa cum a dispus instanţa de fond.
Examinând recursul declarat de inculpat se constată următoarele:
În cauză au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului, care au fost complet şi just apreciate, ceea ce a condus la o reţinere corectă a stării de fapt.
Vinovăţia inculpatului pentru infracţiunea de trafic de influenţă a fost corect reţinută având în vedere declaraţiile denunţătorului D.G. şi a martorilor audiaţi în cauză. Pretinderea şi primirea sumei de 2000 dolari S.U.A. şi a 5.000.000 lei de către inculpat, pentru a interveni pe lângă lucrătorii de poliţie din cadrul I.P.J. Galaţi şi la procurori, pentru rezolvarea favorabilă a dosarului penal în care era cercetat în stare de arest preventiv fiul lui D.G., sunt confirmate şi de martorii B.V., B.S. şi D.N.
Motivul de recurs al inculpatului prin care a solicitat admiterea, nu este întemeiat.
Examinând şi din oficiu recursul declarat de inculpat, se constată că instanţa de apel, greşit a reţinut în sarcina inculpatului starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.
Condamnarea anterioară a inculpatului cu amendă penală nu poate atrage reţinerea stării de recidivă, având în vedere dispoziţiile art. 37 C. pen.
Sub acest aspect, urmează a admite recursul declarat de inculpat împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de apel, care urmează a fi casată cu privire la reţinerea stării de recidivă.
Se va înlătura aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ceea ce urmează să se reflecte şi în evaluarea pedepsei inculpatului, care urmează a fi redusă de la 2 ani şi 6 luni închisoare la 2 ani închisoare.
În legătură cu individualizarea modalităţii de executare a pedepsei, pericolul social al faptei comise, modalitatea săvârşirii acesteia, împrejurarea că inculpatul nu se află la prima încălcare a legii penale, poziţia nesinceră a inculpatului pe tot parcursul procesului penal, justifică ca pedeapsa aplicată să fie executată în regim privativ de libertate.
Recursul declarat de inculpat urmează a fi admis în conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., în sensul celor reţinute.
Se va deduce din pedeapsă perioada executată prin arest preventiv de la 21 februarie 2002 până la data punerii în libertate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul P.N. împotriva deciziei penale nr. 149/ A din 12 martie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Casează Decizia penală atacată numai cu privire la reţinerea stării de recidivă.
Înlătură aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., de la 2 ani şi 6 luni închisoare la 2 ani închisoare.
Menţine revocarea graţierii şi dispune executarea pedepsei de 200.000 lei amendă penală alături de pedeapsa executată în cauză.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 21 februarie 2002 până la punerea în libertate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 783/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 786/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
