ICCJ. Decizia nr. 830/2004. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 830/2004
Dosar nr. 4201/2003
Şedinţa publică din 11 februarie 2004
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Rezoluţia nr. 151/P/2001 din 7 mai 2001 a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4) şi art. 10 alin. (1) lit. a) şi d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de cpt. M.T., plt. C.M., plt. M.A., plt. P.M.A., plt. S.L. şi plt. P.C.A. sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 250 alin. (2) şi art. 2671 C. pen.
Plângerea împotriva acestei rezoluţii formulată de partea vătămată R.S. a fost respinsă de Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel şi Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, conform adresei nr. 405/2000 din 11 martie 2002.
Prin sentinţa penală nr. 47 din 10 iulie 2003 a Curţii de apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a admis plângerea formulată de partea vătămată R.S., s-a desfiinţat în parte rezoluţia din 7 mai 2001 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi s-a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău pentru începerea şi continuarea urmăririi penale sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 250 alin. (2) şi art. 2671 alin. (1) şi (2) C. pen., apreciind că se impune administrarea şi a altor probe pentru stabilirea adevărului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, susţinând că plângerea trebuia respinsă ca tardiv introdusă, întrucât soluţia de respingere a plângerii a fost comunicată părţii vătămate la data de 11 martie 2002, iar aceasta a formulat plângere la data de 22 noiembrie 2002, cu depăşirea termenului de 10 zile stabilit prin alte decizii ale Curţii Supreme de Justiţie (sentinţa penală din 29 decembrie 2002 şi Decizia penală nr. 84 din 23 septembrie 2002), temei de casare prevăzut de art. 3859 pct. 11 C. proc. pen.
Recursul declarat nu este fondat.
Din dosarul cauzei nu rezultă dacă şi la ce dată s-a comunicat părţii vătămate soluţia de respingere a plângerii sale adresată organului ierarhic superior.
Pe de altă parte, potrivit art. IX pct. 5 din Legea nr. 281 din 1 iulie 2003 de modificare şi completare a Codului de procedură penală, în cazul rezoluţiilor de neîncepere a urmării penale, al ordonanţelor ori după caz al rezoluţiilor de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror până la intrarea în vigoare a acestei legi (1 ianuarie 2004 conform art. XI pct. 2), termenul de introducere a plângerii prevăzută în art. 2781 C. proc. pen., este de un an şi curge de la intrarea în vigoare a prezentei legi, dacă nu s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderi penale.
Cum până în prezent nu s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale şi nu s-a dovedit data la care s-a comunicat părţii vătămate modul de soluţionare a plângerii adresate procurorului ierarhic superior, iar potrivit legii mai favorabile, sus-arătate, termenul de introducere a plângerii este de un an şi curge de la data de 1 ianuarie 2004, urmează a se aprecia că plângerea a fost formulată la instanţă, în termen şi în consecinţă recursul declarat nu este fondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 47 din 10 iulie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe petiţionarul R.S.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 83/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 832/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
