ICCJ. Decizia nr. 849/2004. Penal. Art.197 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 849/2004
Dosar nr. 5802/2003
Şedinţa publică din 12 februarie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 292 din 21 octombrie 2003 a Tribunalului Botoşani, au fost condamnaţi inculpaţii:
- M.S., pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), raportat la alin. (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), la pedeapsa de 3 ani închisoare cu privare de libertate. A fost dedusă durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 august 2003 la zi, fiind prelungită măsura până la 10 noiembrie 2003.
- C.C.V., pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), raportat la alin. (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen., cu art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare privativă de libertate şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. A fost dedusă durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 august 2003 la zi, fiind menţinută starea de arest.
Au fost obligaţi în solidar inculpaţii, inculpat minor în solidar şi cu părţile responsabile civilmente să plătească părţii vătămate O.A.E. suma de 200.000.000 lei daune morale, iar părţii civile Spitalul de Psihiatrie Botoşani suma de 7.659.184 lei cheltuieli de spitalizare precum şi dobânda legală aferentă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Inculpaţii în seara zilei de 15 august 2003 fiind în municipiul Botoşani, au invitat-o pe partea vătămată O.A.E., în vârstă de 13 ani care o cunoşteau, întrucât au mai ieşit în oraş cu ea să meargă în zona Autogării Botoşani, cunoscând că tatăl inculpatului C.C. are un autobuz parcat în acel loc, având intenţia să întreţină relaţii sexuale cu această minoră.
Ajunşi în zona autogării, inculpaţii prin presiuni psihice au forţat pe partea vătămată să se urce în autobuz, proprietatea tatălui inculpatului C.C.
Dându-şi seama că va fi victima unui viol, partea vătămată le-a cerut inculpaţilor să o lase să plece, întrucât are vârsta de 13 ani şi este virgină. Neluând în seamă rugămintea părţii vătămate inculpaţii au întreţinut pe rând raporturi sexuale cu partea vătămată împotriva voinţei acesteia.
Împotriva sentinţei, au declarat apel inculpaţii M.S. şi C.C.V., solicitând în principal achitarea lor în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în art. 198 C. pen., întrucât partea vătămată a consimţit să întreţină raporturi sexuale cu ei şi reducerea pedepselor aplicate.
Prin Decizia penală nr. 368 din 8 decembrie 2003, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondate, apelurile inculpaţilor C.C.V. şi M.S., hotărâre ce a fost recurată în termen legal de către aceştia, reiterându-se motivele formulate în apel.
Criticile sunt nefondate.
Din examinarea dosarului cauzei se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în concordanţă cu probele administrate şi a încadrat faptele în textul de lege corespunzător.
Susţinerea inculpaţilor, în sensul că partea vătămată a consimţit de bună voie să aibă raporturi sexuale cu ei, este infirmată de plângerea şi declaraţiile părţii vătămate O.E.A., care a relatat că a fost luată forţat cu aceştia, a fost prinsă de mână şi ameninţată, iar la locul faptei, deşi s-a opus, i s-au scos pantalonii şi a fost constrânsă a avea raporturi sexuale, cu toate că s-a împotrivit.
Faţă de aceste împrejurări în condiţiile în care partea vătămată în vârstă de numai 13 ani, era în faţa a doi inculpaţi tineri şi puternici, nu se poate susţine deci că aceasta şi-a exprimat în mod liber voinţa consimţând la acte sexuale cu inculpaţii.
Este, de asemenea, nefondată susţinerea, în sensul că inculpaţii nu au cunoscut că partea vătămată avea vârsta sub 15 ani.
Or, inculpatul M.S. a recunoscut constant că a cunoscut că partea vătămată avea vârsta de 13 ani, iar partea vătămată a precizat şi faptul că i-a spus inculpatului C.C.V. că are această vârstă, că refuză să aibă raporturi sexuale şi că plângea.
Printr-un motiv subsidiar, inculpaţii au solicitat reducerea pedepselor în raport de faptul că, anterior, au avut o bună comportare.
Nici acest motiv nu este fondat, deoarece pedepsele aplicate nu pot fi considerate ca prea mari, injust individualizate.
Reţinând în favoarea inculpaţilor circumstanţele atenuante şi făcând aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., prima instanţă a coborât în mod substanţial minimul special, la 3 ani închisoare pentru inculpatul minor şi la 5 ani închisoare, pentru inculpatul major.
Faţă de gravitatea infracţiunii săvârşite, asupra unei minore de 13 ani, provocându-i grave prejudicii morale şi de poziţia inculpaţilor de a încerca să se sustragă răspunderii penale prin apărări nefondate, o nouă reducere a pedepselor nu se mai impune.
Dimpotrivă, este necesar a se menţine pedepsele aplicate pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Neconstatându-se nici motive care se pot lua în considerare din oficiu, recursurile sunt nefondate, urmând a se respinge, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului C.C.V. la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat şi a inculpatului M.S., la plata sumei de 1.000.000 lei cu acelaşi titlu, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Totodată, urmează a se deduce din pedepsele aplicate, perioada arestării de la 16 august 2003, la data pronunţării prezentei decizii, pentru ambii inculpaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarat de inculpaţii C.C.V. şi M.S. împotriva deciziei penale nr. 368 din 8 decembrie 2003 a Curţii de Apel Suceava.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, perioada arestării preventive de la 16 august 2003 la 12 februarie 2004.
Obligă pe recurentul C.C.V. să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare, iar pe inculpatul M.S. plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 848/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 852/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
