ICCJ. Decizia nr. 857/2004. Penal. Art.215 alin.5 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.857/2004
Dosar nr. 2802/2003
Şedinţa publică din 12 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 60 din 24 februarie 2003, Tribunalul Bihor a condamnat pe inculpatul K.P.E. la 10 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.
S-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada cât inculpatul a fost arestat preventiv, de la 20 aprilie 1999 la 4 mai 1999.
În baza art. 347 C. proc. pen., s-a dispus disjungerea acţiunii civile şi rezolvarea separată a acesteia.
Potrivit art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a C.E.C. - urilor şi ordinelor de plată falsificate.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 7.000.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în lunile martie şi aprilie 1999, având calitatea de administrator al SC M.S. SRL şi SC M.E. SRL, a cumpărat diverse mărfuri în valoare totală de 5.614.425.282 lei de la şapte societăţi comerciale, pentru care a emis mai multe file C.E.C. şi bilete la ordin, deşi nu avea disponibil în contul deschis la bancă.
Pentru a evita tergiversarea soluţionării cauzei, prin încheierea din 10 februarie 2003, instanţa de fond a dispus disjungerea laturii civile şi judecarea separată a acesteia.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia penală nr. 128/ A din 29 mai 2003, a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpat cu menţiunea că nu a fost motivat în scris şi nu a fost susţinut de către apelant, care nu s-a prezentat la instanţă la termenul fixat.
Împotriva menţionatei decizii, inculpatul a declarat recurs, solicitând casarea acesteia, în temeiul art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., întrucât judecarea apelului s-a făcut în lipsa lui, procedura de citare nefiind legal îndeplinită.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 177 alin. (1) C. proc. pen., învinuitul sau inculpatul se citează la adresa unde locuieşte, iar dacă aceasta nu este cunoscută, la adresa locului de muncă, prin serviciul de personal al unităţii la care lucrează.
În aliniatul doi al aceluiaşi articol se prevede că, dacă printr-o declaraţie dată în cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat.
Din actele dosarului rezultă că pentru termenul din 29 mai 2003, când s-a judecat apelul, inculpatul K.P.E. a fost citat la domiciliul său din Oradea, Aleea Călinului, deşi prin declaraţia din dosarul Tribunalului Oradea, a solicitat instanţei să fie citat în Municipiul Cluj-Napoca, str. Muscel, unde locuieşte efectiv.
Cum instanţa de apel a procedat la judecarea cauzei în absenţa inculpatului apelant, care nu a fost citat conform dispoziţiilor legale menţionate, încălcându-i-se astfel dreptul la apărare, garantat de lege, urmează a se admite recursul declarat de acesta şi a se casa Decizia atacată cu trimiterea cauzei, pentru rejudecare, la Curtea de Apel Oradea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul K.P.E., împotriva deciziei penale nr. 128 din 29 mai 2003 a Curţii de Apel Oradea.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Oradea.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 855/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174, 176... | ICCJ. Decizia nr. 858/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
