ICCJ. Decizia nr. 86/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.86/2004
Dosar nr. 3519/2003
Şedinţa publică din 8 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 294 din 2 decembrie 2002, Tribunalul Giurgiu a condamnat pe inculpaţii D.I. la 4 ani şi 2 luni închisoare; B.S. şi S.S. la câte 4 ani închisoare; D.N. la 4 ani şi 3 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. a) C. pen., pentru ultimul inculpat cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus din durata pedepselor aplicate, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 25 august 2002, la zi.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
În noaptea de 24 august 2002, după o înţelegere prealabilă cu inculpaţii B.S. şi S.S., ambii salariaţi la schela de petrol R.J., jud. Giurgiu, inculpatul D.I., împreună cu inculpatul D.N., care era şofer pe o autocisternă, au sustras, cu un furtun, 10,7 tone ţiţei, în valoare de 74.406.023 lei, dintr-un depozit aparţinând schelei de petrol sus-menţionate. În schimbul acestei operaţiuni, inculpatul D.I. i-a remis inculpatului B.S. suma de 200 dolari S.U.A. şi 5.500.000 lei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 342/ A din 12 iunie 2003, admiţând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, a desfiinţat, în parte, sentinţa şi, rejudecând, a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., faţă de inculpatul D.I. şi, în baza art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), l-a condamnat la 4 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 118 lit. c) şi d) C. pen., a dispus confiscarea sumelor de 200 dolari S.U.A. şi 5.500.000 lei de la inculpatul B.S., înlăturând această măsură privitor la ceilalţi inculpaţi.
Totodată, a dedus, din durata pedepselor aplicate, durata reţinerii şi a arestării preventive a celor patru inculpaţi, de la 25 august 2002, la zi.
Prin recursul declarat, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a invocat greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, în sensul că ele sunt prea blânde şi greşita aplicare a dispoziţiilor privitoare la confiscarea specială.
Recursul este în parte fondat, dar numai privitor la pedepsele aplicate inculpaţilor D.I. şi D.N.
În urma examinării lucrărilor dosarului, rezultă că, la individualizarea pedepselor, instanţele nu au avut în vedere, în suficientă măsură, unele date şi elemente privind fapta şi persoana inculpatului, care impuneau pedepse mai severe.
Instanţele nu au acordat semnificaţia cuvenită unor împrejurări referitoare la fapta săvârşită şi unor date privind persoana inculpaţilor D.I. şi D.N., care conferă un grad ridicat de pericol social infracţiunii săvârşite şi care impune aplicarea unor pedepse mai severe.
Astfel, instanţele nu au acordat semnificaţia cuvenită împrejurării că inculpaţii au acţionat după o prealabilă înţelegere, în grup organizat, în timpul nopţii, reuşind să sustragă o cantitate mare de ţiţei (10,7 tone).
Pe de altă parte, instanţele nu au evaluat temeinic, în operaţiunea de individualizare nici datele, privind persoana celor doi inculpaţi.
Sub acest aspect, instanţele nu trebuiau să omită că inculpatul D.I. a mai fost condamnat anterior la trei pedepse, de 3 ani închisoare, 4 ani închisoare şi 4 ani şi 6 luni închisoare tot pentru infracţiuni de furt.
Sub acelaşi aspect, instanţele trebuiau să aibă în vedere că inculpatul D.N., anterior a fost condamnat, tot pentru infracţiuni de furt calificat, la 5 ani închisoare.
Ori, toate aceste împrejurări şi date trebuiau să determine aplicarea unor pedepse mai severe celor doi inculpaţi, de natură să-şi atingă scopul, prevăzut de art. 52 C. pen.
Totodată, trebuie remarcat că împrejurărilor favorabile inculpaţilor reţinute de instanţe, constând în atitudinea lor procesuală sinceră şi acoperirea prejudiciului, nu trebuia să li se atribuie semnificaţia unor temeiuri, care să justifice aplicarea unor pedepse mai blânde, întrucât ele nu erau relevante în cauză (inculpaţii au fost surprinşi de organele de poliţie la scurt timp după săvârşirea faptei, iar recuperarea prejudiciului s-a datorat intervenţiei organelor de poliţie).
Hotărârile pronunţate sunt şi nelegale sub aspectul invocării ca temei al confiscării speciale, a dispoziţiilor art. 118 lit. d) C. pen.
În realitate, unicul temei pentru confiscarea celor 200 dolari S.U.A. şi a sumei de 5.500.000 lei, este art. 118 lit. c) C. pen., pentru că, din probe, rezultă împrejurarea remiterii acestor sume de către inculpatul D.I., inculpatului B.S., pentru a-l determina să sustragă cantitatea de 10,7 tone ţiţei.
Pentru aceste considerente, urmează ca recursul Parchetului să fie admis, să fie casate ambele hotărâri şi, în urma rejudecării, să fie majorate pedepsele celor doi inculpaţi la câte 6 ani închisoare şi înlăturată aplicarea, prevederilor art. 118 lit. d) C. pen.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate vor fi menţinute.
Din pedepsele aplicate se va deduce durata arestării preventive, pentru ambii inculpaţi, de la 25 august 2002 la 8 ianuarie 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, împotriva deciziei penale nr. 342/ A din 12 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală, privind pe inculpaţii B.S., S.S., D.I. şi D.N.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 294 din 2 decembrie 2002 a Tribunalului Giurgiu, numai cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor D.I. şi D.N. şi la temeiul juridic al confiscării speciale.
Majorează pedepsele aplicate inculpaţilor D.I. şi D.N. de la 4 ani şi 2 luni închisoare şi respectiv 4 ani şi 3 luni închisoare la câte 6 ani închisoare.
Înlătură aplicarea prevederilor art. 118 lit. d) C. pen.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 25 august 2002, la 8 ianuarie 2004.
Onorariile pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor D.I. şi D.N., în sumă de câte 400.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 858/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 87/2004. Penal. Lg 143/2000. Recurs → |
|---|
