ICCJ. Decizia nr. 858/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.858/2004
Dosar nr. 5762/2003
Şedinţa publică din 12 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Iaşi prin sentinţa penală nr. 507 din 30 iunie 2003, a condamnat pe inculpatul V.D.N. la următoarele pedepse:
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;
- 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de exercitarea fără drept a unei profesii, prevăzută de art. 281 C. pen.;
- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare a instrumentelor oficiale, prevăzută de art. 286 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, s-au constatat graţiate în întregime şi condiţionat pedepsele cu închisoarea stabilite la punctele 2 şi 3.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din lege.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele cu închisoarea de la punctele 1 şi 4, în pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata de 6 ani.
În baza art. 863 C. pen., a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte în fiecare zi de vineri a primei şi celei de-a treia săptămâni a fiecărei luni la instituţia desemnată cu supravegherea, poliţia mun. Iaşi;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen., pe durata de 7 ani.
S-a dispus anularea înscrisurilor false.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat ştampilele cu inscripţiile „Dr. V.D.; obst. - ginecologie"; respectiv „Dr. V.D." în vederea distrugerii lor, conform art. 439 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 543/2002 a confiscat de la inculpat, 10 fiole de Fortral, precum şi contravaloarea a 4.335 fiole de Fortral, respectiv suma de 62.307.978,50 lei.
A obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
În baza probelor administrate, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul V.D.N., are domiciliul în Iaşi şi este absolvent al Universităţii de Medicină şi farmacie în anul 1984, devenind ulterior medic în specialitatea medicină generală.
În anul 1997, inculpatul a înfiinţat SC V.C. SRL Iaşi, societate care a avut deschis un cabinet medical.
Până în perioada 2000-2001, la cabinetul medical administrat de inculpat au lucrat mai mulţi medici specialişti în obstetrică - ginecologie.
Din luna octombrie 2001, la cabinet a lucrat sporadic numai dr. P.R., medic specialist obstetrică - ginecologie.
V.D.N. nu a solicitat Colegiului Medicilor avizarea autorizaţiei de liberă practică (adresa Colegiului Jud. al Medicilor nr. 148 din 29 martie 2002, iar numărul său de cod figurează în evidenţă ca fiind inactiv din anul 1992).
De asemenea, în conformitate cu adresa nr. 4052 din 14 martie 2002 a D.S.P. Iaşi, rezultă că SC V.C. SRL Iaşi, nu a deţinut şi nu deţine autorizaţie pentru deţinerea şi utilizarea de substanţe toxice, nu a deţinut şi nu deţine autorizaţie pentru activitatea cu stupefiante, conform dispoziţiilor Legii nr. 143/2000 şi Instrucţiunile Ministerului Sănătăţii şi Familiei nr. 103/1970 şi a Decretului nr. 466/1979.
Deşi nu deţinea nici un fel de autorizaţie în perioada 2001-2002 inculpatul V.D.N. a completat în fals mai multe reţete, pe numele unor persoane fictive, s-a deplasat la diferite farmacii şi depozite de pe raza municipiului Iaşi şi a achiziţionat cantitatea de 4.345 fiole Fortral.
Astfel, în perioada la care s-a făcut referire mai sus, inculpatul a achiziţionat de la SC D. SRL Iaşi, farmacie situată în cartierul Alexandru cel Bun, cantitatea de 3.730 fiole Fortral, de la Farmacia S.P., cantitatea de 108 fiole Fortral, de la SC S.F. SRL, cantitatea de 100 fiole Fortral, de la SC T.F. SRL cantitatea de 387 fiole Fortral, iar de la SC F. SRL, cantitatea de 20 fiole Fortral.
S-a reţinut că produsul Fortral conţine Pentozocină, substanţa care este înscrisă în anexa III din Legea nr. 143/2000.
În data de 22 martie 2002, cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la locuinţa şi la Cabinetul inculpatului V.D.N., au fost găsite produse medicamentoase cu conţinut stupefiant şi psihotrop, precum şi cu conţinut toxic, respectiv 10 fiole Fortral, 27 capsule Diazepam, 8 fiole Ergometrina, 2 fiole Atropina, 3 fiole Hidrocortizon, seringi folosite, precum şi fiole de Mialgin şi Fortral.
Din cercetările efectuate în cauză, rezultă că, în perioada 2001-2002, inculpatul primea paciente care veneau la cabinet, le înscria în registru, efectua un consult ginecologic, stabilea diagnosticul şi prescria tratament, folosindu-se de două ştampile falsificate cu menţiunea „dr. obstetrică - ginecologie".
În situaţia în care pacienta dorea să efectueze un chiuretaj, după ce o consulta, inculpatul o contacta pe martora P.R., medic specialist obstetrică - ginecologie, iar aceasta efectua chiuretajul.
În cursul urmăririi penale au fost ridicate de la mai multe farmacii de pe raza municipiului Iaşi, un număr de 23 reţete completate în fals de inculpat, în scopul de a putea achiziţiona cele 4.345 fiole Fortral.
S-a reţinut că inculpatul nu a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa, arătând că nu a desfăşurat manevre medicale de obstetrică - ginecologie, în sensul că nu a efectuat controale de specialitate pacientelor, lucru care se realiza numai de medici specialişti ce veneau la cabinetul său şi nu a prescris reţete. A precizat că pentru achiziţionarea medicamentului Fortral, care nu este un halucinogen şi nu dă dependenţă, nu era necesară autorizaţie specială, acesta putând fi luat din farmacii şi fără reţetă.
A declarat inculpatul, că pentru a avea un cabinet acest medicament, ce era necesar efectuării întreruperilor de sarcină, el a prescris reţete pe numele unor pacienţi trecuţi în registru, astfel încât să-l poată achiziţiona. A mai arătat că nu îşi explică existenţa ştampilei cu inscripţia „Dr. V.D., obstetrică - ginecologie" şi că deţine autorizaţie pentru stupefiante din anul 1995.
S-a conchis în sensul că susţinerile inculpatului sunt nereale, deoarece martorele audiate nemijlocit de instanţă au arătat că acesta a fost cel care le-a făcut controlul ginecologic şi le-a prescris tratamentul, iar pentru prescrierea şi cumpărarea de Fortral era necesară această autorizaţie specială, deoarece conţine Pentazocine, substanţă stupefiantă care este înscrisă în anexa III din Legea nr. 143/2000.
Autorizaţia pentru activitate cu stupefiante depusă la dosar de inculpat este din anul 1996 şi vizează numai aprovizionarea cu Mialgin, într-un barem de 50 fiole pe lună şi numai de la SC I. SA Iaşi, ceea ce înseamnă că pentru Fortral inculpatul nu deţinea autorizaţie specială, iar celelalte medicamente cu conţinut stupefiant, oricum nu le-a achiziţionat de la farmacia prevăzută în autorizaţie.
Această autorizaţie depusă la dosar în copie xerox nu face dovada clară celor menţionate în adresa Direcţiei de Sănătate Publică Iaşi, din care rezultă că SC V.C. SRL nu deţine autorizaţie pentru deţinere şi utilizare de produse şi substanţe toxice, iar din anul 1997 nici autorizaţie sanitară de funcţionare.
S-a mai reţinut că, Colegiul Judeţean al Medicilor Iaşi a comunicat faptul că inculpatul nu a solicitat avizarea autorizaţiei de liberă practică şi nici autorizarea cabinetului medical, adresă care se coroborează cu cea a Direcţiei de Sănătate Publică Iaşi, din care rezultă că inculpatul figurează ca fiind inactiv din anul 1992.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul V.D.N., care a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 281 C. pen., iar pentru celelalte infracţiuni, reducerea pedepselor şi aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 543/2002.
Prin Decizia penală nr. 432 din 25 noiembrie 2003, Curtea de Apel Iaşi a admis apelul formulat de inculpat şi a redus pedeapsa complementară de la 7 ani la 3 ani închisoare, înlăturând totodată şi dispoziţiile art. 64 lit. e) C. pen., menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a pronunţa astfel s-a reţinut că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cât şi ale infracţiunii prevăzută de art. 281 C. pen., iar în ce priveşte individualizarea pedepselor pentru celelalte infracţiuni, aceasta s-a făcut cu respectarea criteriilor, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, care a solicitat achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 281 C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor, iar pentru celelalte infracţiuni diminuarea pedepselor.
Examinând cauza în raport de motivele invocate, analizate prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 şi 171 C. proc. pen., cât şi din oficiu potrivit dispoziţiilor alineatului 3 al aceluiaşi articol, constată că recursul este nefondat.
Astfel cum pe larg s-a motivat prin hotărârea de condamnare, iar apoi în apel, faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului şi pentru care a fost condamnat există, iar individualizarea pedepselor s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Dând sens dispoziţiilor art. 3 C. proc. pen., privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanţa a reţinut şi apreciat probele care reflectă adevărul, ţinând seama de întregul material probator administrat în cauză.
Astfel, răspunzând primei critici a rezultat că inculpatul a săvârşit atât infracţiunea de trafic de droguri cât şi infracţiunea de exercitare fără drept a unei profesii.
În perioada 2000 – 2002 inculpatul deşi nu era specialist în obstetrică-ginecologie şi nu avea aviz de liberă practică nici pentru specialitatea medicină generală a efectuat consult ginecologic, stabilea diagnostice, prescria tratament, exercitând astfel fără drept profesia de medic specialist obstetrică-ginecologie.
Sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de exercitare fără drept a unei profesii, dat fiind că, din adresa nr. 148 din 29 martie 2002 a Colegiului Judeţean al Medicilor Iaşi, rezultă că inculpatul V.D.N. nu a solicitat avizarea autorizaţiei de liberă practică şi nici autorizarea cabinetului medical, neavând prin urmare autoritatea de a presta servicii medicale în specialitatea obstetrică-ginecologie în cadrul cabinetului.
Totodată, în evidenţele Centrului Naţional de Calcul, inculpatul, având specialitatea medicină generală, figurează ca fiind inactiv din anul 1992.
Nici critica cu privire la lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de stupefiante, nu este întemeiată.
Elementul material al infracţiunii de trafic de stupefiante se realizează printr-o acţiune, care se poate înfăţişa sub forma oferirii punerii în vânzare, distribuirii, livrării cu orice titlu, ori altor operaţiuni privind circulaţia drogurilor, cerinţa esenţială a unor asemenea activităţi fiind, ca ele să fie comise „fără drept".
Ori, din cuprinsul actelor de la dosar (Autorizaţia pentru activitate cu stupefiante nr. 2256/OG1966 din 19 februarie 1996 emisă de Direcţia generală farmaceutică din cadrul Ministerului Sănătăţii, adresa nr. 4052 din 14 martie 2002, a rezultat că inculpatul avea posibilitatea să desfăşoare activităţi în barem de 50 fiole Mialgin pe lună, cu aprovizionare de la SC I. SA şi că inculpatul nu a deţinut autorizaţie în perioada 2001 – 2002, în scopul achiziţionării Fortralului.
Sub aspectul laturii subiective, condiţia cerută de lege ca făptuitorul să cunoască faptul că substanţa ce formează obiectul acţiunii face parte din categoria drogurilor este îndeplinită, inculpatul fiind medic avea obligaţia să cunoască faptul că pentru substanţele aflate sub control naţional ce pot fi prescrise, se impune respectarea normelor în vigoare.
Cât priveşte critica privind individualizarea pedepselor pentru celelalte infracţiuni, aceasta este nefondată întrucât instanţele au evaluat corespunzător pericolul social concret al faptelor modalitatea de comitere, datele ce caracterizează persoana inculpatului, care este infractor primar, pedepsele fiind orientate spre minimul special, iar ca modalitate de executare suspendarea supravegheată astfel că nu se mai justifică o reducere a pedepselor.
Examinând cauza din oficiu se constată că nu sunt motive care să conducă la casarea hotărârilor, astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.D.N., împotriva deciziei penale nr. 432 din 25 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 857/2004. Penal. Art.215 alin.5 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 86/2004. Penal → |
|---|
