ICCJ. Decizia nr. 897/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 897/2004
Dosar nr. 4713/2003
Şedinţa publică din 13 februarie 2004
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 85 din 11 iunie 2003, pronunţată în dosarul nr. 355/2003, Tribunalul Vâlcea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 181 C. pen., a achitat pe inculpaţii M.M. şi B.T.V., pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 91 lit. c) C. pen., a aplicat fiecărui inculpat o amendă administrativă în cuantum de 5 milioane lei.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpaţii la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 2 milioane lei fiecare.
Instanţa a reţinut că inculpatul M.M. după ce a cules mai multe inflorescenţe de cânepă sălbatică (cannabis sativa) de pe un teren a confecţionat cu un aparat împreună cu inculpatul B.T.V. mai multe ţigări. După ce au fumat câte o ţigară, li s-a făcut rău, aruncându-le pe celelalte.
Instanţa de fond a apreciat că faptele inculpaţilor nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni, deoarece inculpaţii au abandonat ţigările convingându-se că fumatul lor este dăunător sănătăţii lor, iar prin aspectele concrete obiective şi subiective faptele sunt vădit lipsite de importanţă. Totodată împrejurarea că inculpaţii se află în stare de recidivă postcondamnatorie nu este de natură a agrava faptele comise. S-a apreciat că se impune achitarea şi aplicarea unei amenzi administrative fiecărui inculpat.
Prin Decizia penală nr. 209/ A din 16 septembrie 2003, Curtea de Apel Piteşti a respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea.
În considerentele deciziei, Curtea de apel a reţinut, de asemenea, că faptele săvârşite sunt vădit lipsite de importanţă şi nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni.
Împotriva acestei decizii, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a declarat recurs, considerând că soluţia de achitare a inculpaţilor este greşită, întrucât atât fapta săvârşită cât şi inculpaţii, recidivişti, prezintă pericol social şi se impune condamnarea lor la o pedeapsă privativă de libertate şi revocarea suspendării condiţionate pentru pedepsele care constituie primul termen al recidivei.
Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 181 alin. (1) C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod văit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Or, fapta inculpaţilor (constând în confecţionarea unui număr redus de ţigări din cânepă sălbatică culeasă întâmplător de pe un teren şi consumarea a unora dintre acestea, abandonate ulterior, întrucât erau dăunătoare) nu prezintă, într-adevăr, gradul de pericol social al unei infracţiuni, fiind în mod vădit lipsită de importanţă în raport cu modul şi mijloacele de săvârşire, împrejurările în care fapta a fost comisă (în mod întâmplător), precum şi urmările produse sau care s-ar fi putut produce.
Ambele instanţe au avut în vedere criteriile de stabilire în concret a gradului de pericol social, prevăzute de alin. (2) al art. 181 C. pen.
Condamnarea anterioară a fiecărui inculpat cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu ar fi putut atrage starea de recidivă decât dacă fapta dedusă judecăţii ar putea fi considerată infracţiune în raport cu gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Prin urmare, în absenţa unui asemenea grad de pericol social, fapta lor nu determină calificarea de recidivişti, ei nefiind recidivişti prin condamnări anterioare, iar starea de recidivă nu poate fi invocată în lipsa unui al doilea termen al recidivei.
Ca urmare, recursul declarat de parchet va fi respins ca nefondat, soluţia de achitare a inculpaţilor fiind legală şi justificată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti împotriva deciziei penale nr. 209 din 16 septembrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, privind pe intimaţii inculpaţi M.M. şi B.T.V.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 893/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 898/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
