ICCJ. Decizia nr. 903/2004. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 903/2004
Dosar nr. 5663/2003
Şedinţa publică din 13 februarie 2004
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 895 din 13 octombrie 2003, pronunţată în dosarul nr. 2385/2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 8 ani închisoare, formulată de petentul condamnat F.V.
Instanţa a reţinut că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 455, raportate la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât situaţia financiară precară a familiei condamnatului are un caracter de durată şi nu ar putea fi ameliorată prin prezenţa în familie pe o durată scurtă de 3 luni a condamnatului.
Prin Decizia penală nr. 2657 din 18 noiembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs condamnatul.
În motivele scrise de recurs, condamnatul a solicitat acordarea întreruperii executării pedepsei pentru repararea casei şi pentru a-şi ajuta soţia bolnavă, susţinând că s-a făcut o greşită aplicare a legii de către ambele instanţe.
Examinând acest unic motiv de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu operează în speţă, hotărârile criticate fiind legale şi întemeindu-se pe dovezile administrate în cauză (ancheta socială).
Înalta Curte consideră că instanţele au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Astfel, ancheta socială efectuată în cauză a evidenţiat că soţia condamnatului locuieşte împreună cu cei 4 copii, dintre care doi minori, într-un imobil compus din 2 camere şi hol, imobil ce necesită reparaţii. Soţia condamnatului a primit în mai multe rânduri ajutoare băneşti de la primărie. Starea materială a familiei este preexistentă arestării condamnatului.
Aceste situaţii nu constituie însă împrejurări deosebite din pricina cărora continuarea executării pedepsei de către condamnat ar avea consecinţe grave pentru familia sa, condiţii cerute de dispoziţiile art. 455, raportate la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., aşa cum corect au considerat cele două instanţe. Totodată, condamnatul nu a depus dovezi din care să rezulte posibilităţile reale prin care ar rezolva problemele familiei sale în timpul scurt de cel mult 3 luni cât s-ar putea întrerupe executarea pedepsei sale, cu atât mai mult cu cât această situaţie exista şi anterior arestării sale.
Ca urmare, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul F.V. împotriva deciziei penale nr. 2657 din 18 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 901/2004. Penal. întrerupere executare... | ICCJ. Decizia nr. 914/2004. Penal → |
|---|
