ICCJ. Decizia nr. 901/2004. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 901/2004
Dosar nr. 4718/2003
Şedinţa publică din 13 februarie 2004
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 716 din 31 iulie 2003, pronunţată în dosarul nr. 3042/2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 6 ani şi 6 luni închisoare, formulată de petentul condamnat S.I.V.
Instanţa a reţinut că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 455, raportate la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât ancheta socială efectuată în cauză nu a evidenţiat nici o împrejurare specială de natură a produce grave consecinţe pentru familia condamnatului şi care să justifice întreruperea executării pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 505/ A din 8 septembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs condamnatul. Recursul nu a fost motivat nici în scris şi nici oral, condamnatul lăsând la aprecierea curţii modul de soluţionare a acestuia.
Examinând din oficiu cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3), conform art. 38510 alin. (21) C. proc. pen., Înalta Curte constată că nici unul din aceste cazuri nu operează în speţă, hotărârile criticate fiind legale şi întemeindu-se pe dovezile administrate în cauză (ancheta socială).
Astfel, ancheta socială efectuată în cauză a evidenţiat că mama condamnatului şi un alt fiu al său locuiesc în apartamentul coproprietatea mamei sale, realizând venituri lunare de 3.818.000 lei. Mama condamnatului este bolnavă de inimă, are ulcer gastric şi alte afecţiuni, pentru tratarea cărora a fost internată de mai multe ori în spital.
Aceste situaţii nu constituie însă împrejurări deosebite din pricina cărora continuarea executării pedepsei de către condamnat ar avea consecinţe grave pentru familia sa, condiţii cerute de dispoziţiile art. 455, raportate la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., aşa cum corect au considerat cele două instanţe.
Ca urmare, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.I.V. împotriva deciziei penale nr. 505 din 8 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 899/2004. Penal. Art.20, 174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 903/2004. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
