ICCJ. Decizia nr. 893/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 893/2004
Dosar nr. 3631/2003
Şedinţa publică din 13 februarie 2004
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 12 din 14 martie 2003, pronunţată în dosarul nr. 1567/2002, Tribunalul Covasna a condamnat pe inculpata K.G. (fostă D.) la 5 ani închisoare, în baza art. 20, raportat la art. 174 C. pen. şi la pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dispus obligarea inculpatei la plata sumei de 31.206.000 lei, reprezentând 6.206.000 lei despăgubiri civile şi 25.000.000 lei daune morale, către partea civilă P.F. Inculpatul a fost obligat şi la 8.473.169 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Judeţean Braşov.
Instanţa a reţinut că, la data de 23 mai 2001, pe fondul unor neînţelegeri mai vechi dintre soţii K. şi partea vătămată P.F. privind întinderea celor două proprietăţi vecine, inculpata K.G. venind din spatele părţii vătămate, a început să-l lovească cu un arac de alun pe corp şi în zona capului, chiar şi după ce victima a căzut în genunchi sprijinit de furca ce aparţinea soţului inculpatei. Inculpata a încetat aplicarea loviturilor doar în momentul în care martorul K.L. trecea pe stradă cu căruţa şi a observat conflictul. Acest martor a ridicat de jos victima a condus-o până la căruţa lui şi i-a acordat primul ajutor. În dimineaţa de 25 mai 2001, întrucât P.F. nu s-a simţit bine, s-a prezentat la Spitalul Municipal Tg. Secuiesc unde a primit îngrijirile medicale necesare. La 28 mai 2001, în urma examinării de către medicii legişti s-au constatat leziuni traumatice corporale produse prin corpuri dure şi cu vârful ascuţit ce necesită 8-9 zile de îngrijiri medicale. Întrucât în continuare victima nu s-a simţit bine având ameţeli şi nesiguranţă în mers, la data de 7 iunie 2001 s-a prezentat la Serviciul de radiologie al aceluiaşi spital, iar la 11 iunie 2001, ca urmare a recomandării medicilor, s-a internat la secţia de Neurologie a Spitalului Judeţean Braşov cu diagnosticul „traumatism cranio-cerebral de 3 săptămâni, fractură craniană cu înfundare". I s-a efectuat craniectomie parietală dreapta cu recomandarea de evitare a eforturilor fizice.
În urma reexaminării de către Serviciul de Medicină Legală Sf. Gheorghe s-a constatat că victima prezintă sindrom extra-piramidal sechelar traumatismului cu tremor esenţial, tulburări de echilibru de mers şi de vorbire, leziunile punându-i în pericol viaţa şi necesitând 45-50 zile de îngrijiri medicale.
Medicii au concluzionat că în raport cu localizarea leziunii pe partea dreaptă, în cazul în care agresorul este dreptaci, victima a fost lovită din spate.
Prin Decizia penală nr. 201/ Ap din 23 iulie 2003, Curtea de Apel Braşov a admis apelul declarat de inculpata K.G., a desfiinţat sentinţa numai sub aspectul individualizăii judiciare a pedepsei. Rejudecând, a aplicat dispoziţiile art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen. şi a redus pedeapsa aplicată inculpatei de la 5 ani închisoare la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) A fost înlăturată aplicarea pedepsei complementare.
Împotriva acestei decizii, inculpata a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, în principal, achitarea sa prin reţinerea incidenţei art. 44 C. pen., referitor la legitima apărare, iar în subsidiar reducerea pedepsei, invocând cazurile de recurs prevăzute de art. 3859 pct. 15 teza a II-a (când există o cauză de înlăturare a răspunderii penale) şi pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greşit individualizate, în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)).
Examinând recursul, Înalta Curte constată că nu este fondat, pentru argumentele ce urmează:
Sub aspectul incidenţei cazului de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 15 C. proc. pen. (existenţa unei cauze de înlăturare a răspunderii penale), respectiv legitima apărare, Înalta Curte constată că fapta inculpatei nu a fost săvârşită pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust îndreptat împotriva sa sau a altei persoane, care ar pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.
Astfel, medicii legişti au constatat că leziunile grave produse victimei şi care i-au pus viaţa în primejdie au fost produse prin lovituri aplicate din spatele acesteia, iar nu din faţă, situaţie care exclude existenţa unui atac direct împotriva inculpatei. Totodată, şi după ce victima a fost doborâtă la pământ, inculpata a continuat să o lovească cu aracul de lemn, până la apariţia martorului K.L. care i-a acordat primele îngrijiri.
Prin urmare, în mod corect instanţele nu au aplicat art. 44 C. pen., şi au dispus condamnarea inculpatei pentru tentativă de omor.
Sub aspectul subsidiar al cazului de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 14, recursul este, de asemenea, nefondat, deoarece instanţa de apel a ţinut seama de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinând circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. (conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii), şi a redus pedeapsa de la 5 ani închisoare la 2 ani închisoare, în baza art. 76 alin. (2) C. pen., înlăturând pedeapsa complementară a interzicerii executării unora dintre drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Vârsta inculpatei (60 ani) constituie un caz special de liberare condiţionată conform art. 60 alin. (2) C. pen., dar nu poate constitui un motiv în plus de reducere a pedepsei, în condiţiile în care s-au reţinut deja largi circumstanţe atenuante în favoarea inculpatei. Aceeaşi situaţie este şi cu privire la afecţiunile inculpatei, care se află în curs de tratament medical, şi care fie poate continua tratamentul în spitalul penitenciarului, fie, în baza art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., poate solicita amânarea executării pedepsei, ori, în baza art. 455 C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei.
Reţinând că au fost respectate criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), criterii care au fost avute în vedere de instanţa de apel, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 600.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.G. împotriva deciziei penale nr. 201 din 23 iulie 2003 a Curţii de Apel Braşov.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 892/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 897/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
