ICCJ. Decizia nr. 879/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 879/2004
Dosar nr. 5068/2003
Şedinţa publică din 12 februarie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 194/2003, Tribunalul Argeş l-a condamnat pe inculpatul M.F.V. la:
- 8 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- 4 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 33 C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de 234 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 422 din 10 septembrie 1997 a Tribunalului Timiş; acest rest s-a contopit cu pedeapsa de 8 ani închisoare (aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare în condiţiile art. 57, 71 C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de 884 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1275 din 15 septembrie 1999 a Judecătoriei sector 1 Bucureşti; s-a contopit acest rest cu pedeapsa de 4 ani aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 şi art. 209 lit. g) şi i), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare în condiţiile art. 57 şi art. 71 C. pen.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele rezultante de 8 ani şi 4 ani închisoare şi s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani sporită cu un an, în total 9 ani închisoare în condiţiile art. 57 şi art. 71 C. pen.
S-a menţinut starea de arest, s-a dedus arestarea preventivă începând cu 21 februarie 2003, la zi şi s-a prelungit arestarea până la 25 iunie 2003.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 300.000 lei.
În baza art. 14 şi art. 346, art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la 1.440.000 lei despăgubiri civile către partea civilă J.D.M., la 3.063.000 lei către partea civilă E.N.M.
S-a constatat că partea vătămată S.I. nu s-a constituit parte civilă.
În fapt, s-a reţinut că în ziua de 1 septembrie 1998, în timp ce se afla în mun. Piteşti pe str. I.C. Brătianu, prin violenţă, a smuls de la gâtul părţii civile un lanţ cu medalion din aur, în valoare de 1.440.000 lei.
În după amiaza aceleiaşi zile, când se afla în zona Hotelului M., prin acelaşi procedeu a smuls de la gâtul părţii vătămate S.I. un lanţ cu medalion din aur în valoare de 5.100.000 lei şi greutate 7 grame.
Bunurile sustrase prin violenţă, au fost valorificate către persoane necunoscute cu suma de 200.000 lei, respectiv 300.000 lei.
În luna noiembrie 1998, inculpatul a fost arestat într-o altă cauză, a executat pedeapsa şi s-a liberat condiţionat la 12 septembrie 2001.
Deşi domiciliază în Satu Mare, inculpatul a revenit în municipiul Piteşti.
În ziua de 30 noiembrie 2001 a cunoscut o tânără şi să oferit să o conducă la el acasă în comuna Coşeşti. Sub pretextul că nu are cheile asupra sa, a pătruns prin efracţie în locuinţa părţii vătămate E.N. din comuna Coşeşti, judeţul Argeş, pe care i-o prezentase drept locuinţa sa. În jurul orei 5,00 a rămas singur o perioadă de timp în locuinţa în care pătrunsese prin efracţie şi a sustras obiecte de uz casnic şi lenjerie în valoare de 3.063.000 lei care le-a valorificat unor persoane necunoscute cu suma de 3.000.000 lei.
Hotărârea a fost apelată de procuror, care a criticat procedeul tehnic de stabilire a pedepsei rezultante aplicate şi, de asemenea, faptul că instanţa nu a avut rol activ, pentru a stabili situaţia juridică a inculpatului, având în vedere datele din fişa de cazier. De asemenea, de inculpat, care a solicitat reducerea pedepsei.
În apel, procurorul de şedinţă a cerut în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în două infracţiuni concurente, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 238/2003, Curtea de Apel Piteşti, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi inculpatul M.F.V.
S-a desfiinţat în parte sentinţa, s-au descontopit pedepsele, s-a înlăturat sporul, precum şi revocarea beneficiului liberării condiţionate pentru resturile de 234 zile, respectiv 884 zile. S-a înlăturat condamnarea pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 211 alin. (2) lit. e), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), condamnă pe inculpat la 2 pedepse de câte 8 ani închisoare.
S-a contopit pedeapsa de 8 ani cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa apelată şi s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani, sporită cu 2 ani, în total 10 ani închisoare în condiţiile art. 57 şi art. 71 C. pen.
S-a constatat că din această pedeapsă inculpatul a executat 3 ani închisoare ca urmare a sentinţei penale nr. 100/2000 a Judecătoriei Chişinău Criş, prin care s-a dispus contopirea unor pedepse aplicate pentru infracţiuni concurente.
S-a menţinut starea de arest, s-a dedus în continuare detenţia şi s-a prelungit arestarea până la 13 noiembrie 2003.
În cauză a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti care a criticat ambele hotărâri pronunţate pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Criticile invocate se referă la greşita reţinere a recidivei postcondamnatorii prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., pentru cele două infracţiuni de tâlhărie săvârşite de inculpat la data de 01 septembrie 1998; omisiunea revocării liberării condiţionate pentru restul de 234 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 422/1997 a Tribunalului Timiş şi greşita reţinere a stării de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., în ceea ce priveşte infracţiunea de furt calificat comisă de inculpat la 30 noiembrie 2001, în condiţiile în care erau aplicabile prevederile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Deşi în motivele de recurs formulate în scris s-a criticat şi tehnica de aplicare a dispoziţiilor concursului de infracţiuni, reprezentantul parchetului a învederat cu ocazia susţinerii recursului că înţelege să renunţe la acest din urmă motiv de casare.
Inculpatul a formulat şi el recurs solicitând redozarea pedepselor pe care le consideră prea severe, faţă de persoana sa care a recunoscut faptele, iar pentru infracţiunea de tâlhărie s-a autodenunţat.
Recursurile sunt fondate.
Analizând actele şi lucrările de la dosar, respectiv hotărârile pronunţate, Curtea constată că în mod greşit au procedat instanţele atunci când au reţinut starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie din 01 septembrie 1998, considerând că primul termen al recidivei îl constituie pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 422/1997 a Tribunalului Timiş.
Din fişa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că această pedeapsă a fost aplicată inculpatului în perioada în care era minor astfel că potrivit art. 38 lit. a) C. pen., la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotărârea de condamnare pentru infracţiunile săvârşite în perioada minorităţii.
Pe de altă parte, chiar şi în situaţia în care inculpatul nu era recidivist, dispoziţiile art. 61 C. pen., privind revocarea liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 234 zile închisoare neexecutate erau aplicabile, însă instanţa de apel a înlăturat nemotivat revocarea dispusă de prima instanţă, constatând însă că acest rest de pedeapsă a fost executat în întregime ca efect al contopirii cu pedeapsa de 3 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 1275/1999 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, în perioada 22 noiembrie 1998 – 22 noiembrie 2001.
Cât priveşte infracţiunea de furt calificat comisă de inculpat la 30 noiembrie 2001 este de observat că aceasta a fost săvârşită în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi nu în starea de recidivă prevăzută de lit. a) a aceluiaşi text de lege, atâta timp cât primul termen al recidivei îl constituie pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, pedeapsă ce a fost executată în perioada 22 noiembrie 1998 – 12 septembrie 2001 când inculpatul a fost liberat condiţionat, rămânând un rest de pedeapsă neexecutat de 73 de zile.
Ca urmare pedeapsa a expirat la 22 noiembrie 2001, iar inculpatul a săvârşit infracţiunea de furt calificat ulterior, la 30 noiembrie 2001 fiindu-i astfel aplicabile dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Referitor la recursul declarat de inculpat, Curtea apreciază că acesta este în parte întemeiat, în sensul că faţă de datele ce caracterizează persoana inculpatului, de pericolul social concret al faptelor comise, avându-se în vedere şi limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru infracţiunea dedusă judecăţii, aplicarea unei pedepse rezultante de 8 ani închisoare pe care inculpatul să o execute în final, în regim de detenţie, este în măsură să satisfacă scopul prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că aplicarea sporului de pedeapsă de către instanţa de apel apare ca nejustificat.
Pentru considerentele arătate, Curtea constată că recursurile declarate în cauză sunt întemeiate astfel că le va admite ca atare, conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va casa hotărârile pronunţate numai cu privire la greşita reţinere a stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., pentru infracţiunile de tâlhărie, omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 61 C. pen., faţă de aceste infracţiuni, greşita aplicare a prevederilor art. 37 lit. a) C. pen., în loc de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru infracţiunea de furt calificat, greşita reţinere a dispoziţiilor art. 61 C. pen., faţă de această infracţiune, precum şi pentru aplicarea greşită a sporului de pedeapsă de 2 ani, dispoziţii pe care le înlătură, urmând a se dispune conform dispozitivului.
Se va deduce din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului timpul arestării preventive începând cu 21 februarie 2003 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi inculpatul M.F.V. împotriva deciziei penale nr. 238/ A din 14 octombrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 194 din 27 mai 2003 a Tribunalului Argeş, numai cu privire la greşita reţinere a stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., pentru cele două infracţiuni de tâlhărie, omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 61 C. pen., faţă de aceste infracţiuni, greşita aplicare a prevederilor art. 37 lit. a), în loc de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru infracţiunea de furt calificat şi greşita aplicare a art. 61 C. pen., faţă de aceeaşi infracţiune.
Înlătură sporul de pedeapsă şi descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
Înlătură reţinerea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen., pentru infracţiunile de tâlhărie.
În baza art. 61 C. pen., revocă beneficiul liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 234 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 422/1997 a Tribunalului Timiş şi contopeşte acest rest cu pedepsele de 8 ani închisoare aplicate pentru infracţiunile de tâlhărie, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare.
Înlătură dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen., pentru infracţiunea de furt calificat.
Aplică dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru această infracţiune.
Înlătură revocarea beneficiului liberării condiţionate a restului de pedeapsă de 73 zile din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1275/1999 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Contopeşte pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 21 februarie 2003 la 12 februarie 2004.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 878/2004. Penal. Art.215 alin.2,5 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 886/2004. Penal. Art.215 c.pen. Recurs → |
|---|
