ICCJ. Decizia nr. 886/2004. Penal. Art.215 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 886/2004
Dosar nr. 4948/2003
Şedinţa publică din 13 februarie 2004
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 68 din 12 februarie 2003, Tribunalul Dolj, secţia penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod, în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., text în baza căruia a condamnat pe inculpatul C.N.A. la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru fiecare dintre cele 3 infracţiuni.
În baza art. 290, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Inculpatul a mai fost condamnat la un an închisoare, în baza art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934, modificată, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; la 5 ani închisoare, în baza art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; la pedeapsa de 4 ani închisoare, în baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP); la 3 ani închisoare, în baza art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul C.N.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiţionate din 27 noiembrie 1998, privind restul de 614 zile închisoare din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 67 din 11 iunie 1996 a Tribunalului Olt, iar conform art. 39 C. pen., a fost contopit acest rest în pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare. S-a aplicat art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsă detenţia de la 1 februarie 2001 la zi.
În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994, raportat la art. 65 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c), pe o perioadă de 5 ani de la executarea pedepsei.
S-a dispus anularea actelor false.
Au fost admise acţiunile civile, dispunându-se obligarea inculpatului, în solidar cu SC M.I. SRL Craiova, la plata sumei de 345.200.005 lei despăgubiri civile, către SC M. SRL Craiova şi la plata sumei de 1.083.000.900 lei despăgubiri civile către SC G.G.C. SRL Bucureşti.
De asemenea, inculpatul a mai fost obligat în solidar cu aceeaşi parte responsabilă civilmente la plata sumelor de 257.312.813 lei, TVA şi 23.372.543 lei, impozit pe profit plus dobânda legală aferentă de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea debitului, către Ministerul Finanţelor, prin Administraţia Financiară a Judeţului Dolj.
Instanţa a reţinut că, după liberarea sa condiţionată la data de 27 noiembrie 1998, inculpatul C.N.A. a cumpărat de la U.M. toate părţile sociale ale acesteia ca acţionar unic şi administrator al SC M.I. SRL Craiova, fără a îndeplini formalităţile privind opozabilitatea activităţii sale ulterioare faţă de terţi în numele său şi pe seama societăţii al cărei acţionar unic devenise. Astfel, inculpatul nu s-a adresat Camerei de Comerţ şi Industrie Dolj, pentru a solicita înscrierea sa ca asociat unic în locul U.M. şi nici nu s-a prezentat la D.G.F.P., pentru efectuarea rectificării legale, conform actelor adiţionale şi statutului societăţii.
La data de 5 august 1999, fiind interesat de obţinerea unui carnet cu file C.E.C., a deschis cont disponibil la B.C.I.C., pe numele societăţii cumpărate, prin depunerea sumei de 50.000 lei, iar la 9 august 1999 a intrat în posesia carnetului C.E.C. Ulterior nu a mai depus nici o sumă de bani în acest cont.
Astfel, la data de 2 septembrie 1999, inculpatul a cumpărat de la SC M. SRL Craiova, o cantitate de carne de pui în valoare de 150.047.575 lei, eliberând fila C.E.C. pentru această sumă, deşi nu avea disponibil în cont. Societatea păgubită s-a constituit parte civilă cu această sumă.
Ulterior, banca i-a comunicat inculpatului interdicţia de a mai uza de instrumentul de plată primit, pe perioada 13 septembrie 1999 – 13 septembrie 2000.
În acelaşi mod a procedat şi la data de 7 septembrie 1999, cu aceeaşi societate, cumpărând carne de pui în valoare de 195.152.430 lei, pentru plata căreia a eliberat o filă C.E.C., deşi ştia că nu are disponibil în contul său bancar.
La data de 30 martie 2000, SC G.G.C. SRL Bucureşti, a cumpărat de la SC B.F. 2000 SRL 5.700 salopete în valoare totală de 775.057.500 lei, reprezentanţii celor două societăţi deplasându-se ulterior în vederea revânzării acestora unor companii miniere, care se arătaseră interesate în cumpărarea salopetelor.
Le-a fost prezentat inculpatul, care s-a oferit să cumpere întreaga cantitate de salopete, garantând plata cu ordine de compensare a mărfii, prin eliberarea unui bilet la ordin. S-a acceptat propunerea inculpatului, pentru suma de 1.083.000.900 lei. B.A. SA, filiala Craiova, a refuzat înregistrarea spre decontare a acestui bilet la ordin, motivând că trăgătorul SC M.I. SRL nu numai că nu este titularul contului menţionat în titlul de credit prezentat spre decontare, dar nici nu are cont deschis la B.A. SA Craiova.
SC G.G.C. SRL Bucureşti s-a constituit parte civilă cu suma de 1.083.000.900 lei.
Prin activitatea sa infracţională, inculpatul a adus prejudiciu şi bugetului statului, întrucât nu a înregistrat în contabilitatea societăţii sale cele 3 operaţiuni comerciale, neavând, de altfel, nici o evidenţă contabilă.
De aceea nu a plătit nici TVA şi nici impozit pe profit, sustrăgându-se plăţii taxelor şi impozitelor datorate statului.
Prin Decizia penală nr. 413 din 29 septembrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secţia penală, a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Apelul inculpatului viza soluţionarea de către tribunal a unor infracţiuni, pentru care ar fi fost competentă judecătoria, prejudiciul fiind sub un miliard de lei, iar în subsidiar s-a solicitat reducerea pedepsei, prin aplicarea circumstanţelor atenuante.
Curtea de apel a reţinut că la data sesizării Tribunalului Dolj, prin rechizitor, inculpatul a fost trimis în judecată, printre altele, şi pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în forma prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., prejudiciul creat prin eliberarea unuia dintre biletele la ordin fiind de 1.083.000.900 lei, faptă săvârşită la 30 martie 2000, dată la care, conform modificărilor aduse Codului de procedură penală, prin Legea nr. 140/1996, competenţa de soluţionare revenea tribunalului, conform art. 27 din acelaşi cod.
Schimbarea ulterioară a încadrării juridice a faptelor, nu atrage o schimbare a competenţei.
Referitor la cererea de aplicare a circumstanţelor atenuante în favoarea inculpatului, curtea de apel a considerat că nu se justifică, în raport cu numărul mare de infracţiuni săvârşite, gravitatea acestora dată de valoarea importantă a prejudiciilor cauzate şi nerecuperate până la data judecăţii, precum şi statutul de recidivist al inculpatului, care a executat până în prezent 21 de ani în detenţie, pentru săvârşirea unor infracţiuni de furt calificat şi violenţă.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul.
Recursul vizează aceleaşi motive formulate în apel, respectiv, necompetenţa materială a tribunalului şi reducerea pedepsei, prin acordarea circumstanţelor atenuante.
Recursul este nefondat, pentru motivele ce urmează:
Tribunalul Dolj era competent să soluţioneze, în primă instanţă, cauza penală privindu-l pe inculpatul C.N.A., trimis în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., potrivit art. 27 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., atât în redactarea anterioară modificării intervenite prin Legea nr. 456/2001, pentru aprobarea OUG nr. 207/2000 cât şi în cea ulterioară acestuia.
Art. 215 C. pen., incluzând şi alin. (5) este reprodus astfel, cum a fost modificat prin Legea nr. 140/1996.
Prin urmare la data de 14 septembrie 2001, când cauza a fost înregistrată la Tribunalul Dolj, consecinţă a declinării competenţei, prin sentinţa penală nr. 3355 din 30 august 2001 a Judecătoriei Craiova, competenţa materială aparţinea tribunalului, conform art. 27 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Schimbarea ulterioară a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu nu este de natură a demonstra necompetenţa materială a tribunalului, inculpatul fiind trimis în judecată pentru o infracţiune, care trebuia judecată de tribunal, iar nu de judecătorie.
Nefondat este şi motivul de recurs subsidiar, referitor la greşita individualizare a pedepsei.
Astfel, Înalta Curte consideră că pedeapsa de 8 ani închisoare, stabilită pentru cele trei infracţiuni de înşelăciune şi ca pedeapsă rezultantă este bine individualizată, în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Reducerea pedepsei nu este justificată faţă de prejudiciile produse, ce depăşesc un miliard de lei, de multitudinea infracţiunilor săvârşite de inculpat la scurt timp de la data liberării sale condiţionate, starea de recidivă postcondamnatorie în care au fost săvârşite faptele, precum şi de perseverenţa infracţională a inculpatului (care şi-a petrecut 21 ani în penitenciar, urmare a săvârşirii altor infracţiuni de furt şi de violenţă).
Înalta Curte observă că pedeapsa anterioară de 5 ani închisoare şi liberarea sa condiţionată nu au avut efect preventiv, prevăzut de art. 1 alin. (2) C. proc. pen., referitor la scopul procesului penal, astfel încât s-a impus aplicarea unei pedepse mai severe, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Ca urmare, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 1 februarie 2001 la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N.A. împotriva deciziei penale nr. 413 din 29 septembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 1 februarie 2001, până la 13 februarie 2004.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 879/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 892/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
