ICCJ. Decizia nr. 954/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 954/2004
Dosar nr. 5803/2003
Şedinţa publică din 18 februarie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 305 din 4 noiembrie 2003 a Tribunalului Botoşani au fost condamnaţi inculpaţii R.A.V. şi B.I.P., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) alin. (21) lit. a) C. pen., cu art. 75 lit. c) C. pen., la câte 7 ani închisoare privativă de libertate.
S-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 iunie 2003 la zi, pentru inculpatul R.A.V. şi de la 2 iulie 2003 la zi, pentru inculpatul B.I.P.
S-a menţinut arestarea preventivă pentru încă 60 zile.
În baza art. 118 lit. d) C. proc. pen., s-a confiscat de la fiecare inculpat câte 25.000 lei.
Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar să plătească părţii civile Z.I. suma de 2.000.000 lei despăgubiri civile.
În seara zilei de 21 iunie 2003, inculpaţii R.A.V. şi B.I.P., precum şi făptuitorul minor Ţ.T. au acostat pe partea vătămată Z.I., care se afla sub influenţa băuturilor alcoolice şi prin violenţă au deposedat-o de suma de 20.000 lei şi un ceas de mână.
Împotriva acestei sentinţe inculpaţii R.A.V. şi B.I.P. au declarat apel, solicitând ca prin reţinerea în favoarea lor a unor circumstanţe atenuante, reducerea pedepselor.
Prin Decizia penală nr. 371 din 8 decembrie 2003 Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondate, apelurile inculpaţilor R.A.V. şi B.I.P., hotărâre ce a fost recurată în termen legal de către aceştia, reiterându-se motivele formulate în cererea introductivă.
Temeiul juridic al recursurilor declarate îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursurile, Curtea constată că acestea sunt nefondate.
Din examinarea probelor şi lucrărilor dosarului se constată că nu este întemeiată solicitarea de a se reduce pedepsele aplicate, acestea fiind corespunzătoare pericolului social deosebit al faptei determinată de modalitatea şi împrejurările în care a fost săvârşită şi anume, asupra unei persoane aflată în imposibilitatea de a se apăra şi în prezenţa unui minor.
Dând eficienţă cuvenită acestei împrejurări instanţele au aplicat pedepse privative de libertate de câte 7 ani, cuantum care este în măsură să asigure şi realizarea scopului preventiv educativ al sancţiunii penale, în conformitate cu dispoziţiile art. 52 C. pen.
Reducerea acestui cuantum nu este oportună, întrucât ar ignora cerinţele textelor de lege invocate şi s-ar aplica un tratament penal necorespunzător pentru săvârşirea unei infracţiuni de un pericol social ridicat.
Pentru aceste motive şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursurile declarate de inculpaţii R.A.V. şi B.I.P., ca nefondate.
Timpul arestului preventiv se va deduce de la data de 26 iunie 2003 la 18 februarie 2004, pentru inculpatul R.A.V. şi de la data de 2 iulie 2003 la 18 februarie 2004, pentru inculpatul B.I.P.
Inculpaţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.I.P. şi R.A.V. împotriva deciziei penale nr. 371 din 8 decembrie 2003 a Curţii de Apel Suceava.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului R.A.V., perioada arestării preventive de la 26 iunie 2003 la 18 februarie 2004, iar din pedeapsa aplicată inculpatului B.I.P., perioada arestării preventive de la 2 iulie 2003 la 18 februarie 2004.
Obligă pe recurenţi să plătească statului câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 953/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 955/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
