ICCJ. Decizia nr. 960/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 960/2004
Dosar nr. 4851/2003
Şedinţa publică din 18 februarie 2004
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 250 din 12 iunie 2003, pronunţată în dosarul nr. 3572/2003, Tribunalul Prahova, în baza art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpaţii:
- I.F. la 5 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. b) C. pen.,
- I.C. la pedeapsa de un an închisoare.
S-au aplicat şi dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru ambii inculpaţi.
A fost dedusă din pedeapsă perioada reţinerii şi a arestării preventive, pentru inculpatul I.F., de la 19 decembrie 2002, la zi, menţinându-se starea de arest a acestui inculpat.
S-a luat act că partea vătămată A.N. nu s-a constituit parte civilă.
Instanţa a reţinut că în ziua de 15 decembrie 2002, conjugându-şi acţiunile, prin ameninţări şi violenţă, inculpaţii, soţi, au sustras dintr-un loc public, o căruţă încărcată cu lemne, în valoare de 700.000 lei, aparţinând părţii vătămate A.N., domiciliat în comuna Gura Vadului, judeţul Prahova.
Prin Decizia penală nr. 428 din 1 octombrie 2003, Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul declarat de inculpatul I.F., a desfiinţat, în parte sentinţa, în latura penală, şi a redus pedeapsa de la 5 ani închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare. A computat detenţia de la 19 decembrie 2002, la zi, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.
Prin decizie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata I.C. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Împotriva acestei decizii, inculpata I.C. a declarat recurs, solicitând casarea ambelor hotărâri şi achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte constată că este fondat, dar nu pentru motivul invocat de recurentă, ci pentru argumentele ce urmează:
Inculpata a fost condamnată la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în forma calificată, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. b) C. pen.
Cu privire la recurenta inculpată, martorii audiaţi în faza urmăririi penale şi-au schimbat declaraţiile în instanţă, iar instanţa de fond nu a stabilit cu certitudine, pe baza de probe, momentul în care această inculpată a apărut la locul faptei, precum şi contribuţia sa la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie săvârşită de celălalt inculpat (soţul său), soluţia în privinţa inculpatei fiind greşit menţinută de instanţa de apel.
În consecinţă, va fi admis recursul declarat de inculpată, casându-se ambele hotărâri pronunţate, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare, la Tribunalul Prahova pentru a clarifica aspectele menţionate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata I.C. împotriva deciziei penale nr. 428 din 1 octombrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Casează hotărârea atacată, precum şi sentinţa penală nr. 250 din 12 iunie 2003 a Tribunalului Prahova, numai cu privire la inculpata I.C.
Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 959/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 962/2004. Penal. Art.215 alin.2,3 c.pen. Recurs → |
|---|
