ICCJ. Decizia nr. 958/2004. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 958/2004
Dosar nr. 3657/2003
Şedinţa publică din 18 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 392 din 16 aprilie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului, din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.G.D. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută starea de arest a inculpatului în baza art. 350 C. proc. pen., şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus timpul prevenţiei de la 22 iunie 2002 la zi.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, combinat cu art. 118 lit. a) C. pen., s-a dispus confiscarea cantităţii de 0,07 gr. heroină şi 1,28 gr. substanţă care conţine heroină în amestec cu cofeină, precum şi a sumei de 300.000 lei provenită din vânzarea cantităţii de 0,07 gr. heroină.
În baza art. 109 alin. (4) C. proc. pen., şi art. 444 C. proc. pen., s-a dispus restituirea sumei de 600.000 lei către inculpat, sumă consemnată la C.E.C. prin recipisa nr. 422300/02/000764 din 26 iunie 2002.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
La data de 20 iunie 2002, organele de poliţie au înregistrat denunţul formulat de T.I., prin care acesta arată că a fost consumator de droguri şi îşi procura în mod constant heroină de la un anume „G.", care de altfel, i-a propus să se întâlnească în seara următoarei zile.
În baza denunţului, lucrătorii de poliţie au procedat la marcarea criminalistică a sumei de 300.000 lei.
Conform înţelegerii, T.I. s-a deplasat în str. A. Cârstea şi s-a întâlnit cu numitul „G.", căreia i-a cerut o doză de heroină, iar acesta a urcat cu liftul la etajul 2 al blocului 33 B.
Martorul a sesizat că „G." s-a îndreptat spre cel de al doilea lift care nu funcţiona şi de deasupra lui a luat un pachet. Cei doi s-au reîntâlnit la parter şi în schimbul sumei de 300.000 lei ce erau marcaţi criminalistic, martorul a primit doza de heroină.
Lucrătorii de poliţie, intrând în scara blocului au depistat pe numitul „G." în persoana inculpatului M.G.D. La percheziţia corporală sau găsit asupra acestuia 400.000 lei, din care 300.000 lei marcaţi.
La etajul 2, deasupra liftului care nu funcţiona au fost găsite în ţiplă, un număr de 21 punguliţe care conţineau, conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, 1,28 gr. cofeină şi heroină.
Împotriva acestei decizii a declarat apel inculpatul M.G.D. care a solicitat schimbarea încadrării juridice din art. 2 alin. (2) în art. 4 din Legea nr. 143/2000.
Prin sentinţa penală nr. 418/ A din 22 iulie 2003, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul inculpatului, dispunându-se confiscarea unui gram de heroină, menţinându-se celelalte dispoziţii.
Împotriva sentinţei penale sus-menţionate, inculpatul a declarat recurs, reiterând motivele formulate în cererea introductivă.
Recursul declarat este nefondat.
Din examinarea actelor dosarului se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în concordanţă cu probele administrate.
Încadrarea juridică dată faptei este, de asemenea, corectă.
Totodată, se constată că nu sunt temeiuri pentru reducerea pedepsei, fixată sub minimul special prevăzut de art. 2, alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Cum nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu, recursul este nefondat, urmând ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge ca atare.
Se va deduce din durata pedepsei aplicate, timpul arestării preventive de la 22 iunie 2002 la 18 februarie 2004.
Totodată, urmează a-l obliga pe recurent să plătească statului suma de 1.200.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G.D. împotriva deciziei penale nr. 418 din 22 iulie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 22 iunie 2002 la 18 februarie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 955/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 959/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
