ICCJ. Decizia nr. 948/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 948/2004
Dosar nr. 3239/2003
Şedinţa publică din 18 februarie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1176 din 12 decembrie 2002, Tribunalul Bucureşti l-a condamnat pe inculpatul M.M., în baza art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., la 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi dedusă prevenţia de la 31 decembrie 2001 la 12 decembrie 2002.
Inculpatul a fost obligat la 900.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă M.M., la 76.746.720 lei plus dobânda legală către partea civilă Spitalul de Urgenţă Dr. Bagdasar şi la 10.836.326 lei plus dobânda legală către Spitalul Clinic de Recuperare Iaşi.
Inculpatul a mai fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că la data de 31 decembrie 2001 seara, în jurul orelor 19,00, inculpatul M.M. aflat sub influenţa alcoolului, a venit acasă, în domiciliul din Bucureşti, str. Turnu Măgurele, unde se afla soţia sa, partea vătămată M.M. şi martorul C.D., persoană care îi ajuta pe soţi în gospodărie.
Supărat pentru că soţia nu îi dă de băut, inculpatul a început să o lovească pe aceasta cu pumnii şi picioarele, după care a lovit-o cu capul de dulapul din bucătărie în mod repetat, până ce partea vătămată a leşinat.
Din Raportul de expertiză medico-legală al I.N.M.L. Prof. Dr. Mina Minovici Bucureşti rezultă că partea vătămată a prezentat multiple leziuni traumatice, hematom epicranian, edem cerebral, hemoragie subarahnoidiană, contuzie cerebrală gravă, pneumotorax drept, echimoze multiple, care au necesitat 90-120 zile îngrijiri medicale pentru vindecare şi care i-au pus viaţa în pericol.
Partea vătămată a fost internată în perioada 31 decembrie 2001 – 25 martie 2002 în Spitalul Prof. Dr. Bagdasar Bucureşti, iar în perioadele 23 mai – 31 mai 2002 şi 15 iulie – 23 iulie 2002 în Spitalul Clinic de Recuperare Iaşi.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti care a criticat-o pentru greşita individualizare a pedepsei, impunându-se majorarea acesteia, precum şi inculpatul M.M., care a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală gravă, cu reducerea corespunzătoare a pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 124 din 6 martie 2003, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondate, apelurile declarate în cauză, constatând că atât încadrarea juridică dată faptei, cât şi pedeapsa aplicată sunt legale şi temeinice.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, care a invocat netemeinicia acesteia prin respingerea apelului parchetului în condiţiile în care pedeapsa aplicată este insuficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., precum şi de către inculpat, care a solicitat reducerea pedepsei, în considerarea împrejurărilor referitoare la persoana şi situaţia sa familială ca circumstanţe atenuante.
Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că motivele de recurs invocate de recurenţi se întemeiază pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., însă nu sunt fondate.
Situaţia de fapt a fost corect stabilită, pe baza materialului procesual-penal administrat legal.
Inculpatul şi-a recunoscut vinovăţia, motivând fapta prin starea de ebrietate în care se afla la data săvârşirii acesteia, respectiv seara de revelion.
Încadrarea juridică este legală, fiind susţinută obiectiv de constatările medico-legale, viaţa părţii vătămate fiind salvată numai datorită asistenţei medicale îndelungate, acordată calificat.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, s-a ţinut seama de limitele speciale ale pedepsei, prevăzute de norma de incriminare pentru forma imperfectă a tentativei, de gradul de pericol social concret al infracţiunii, împrejurările comiterii acesteia şi persoana inculpatului, fără antecedente penale, care a regretat săvârşirea faptei.
Raportată la criteriile sus-menţionate de individualizare, pedeapsa principală, de 8 ani închisoare, reprezintă o justă şi necesară sancţiune penală pentru realizarea funcţiilor acesteia, de constrângere şi reeducare, fiind aplicată între limitele legale speciale.
În acelaşi timp, se apreciază că pedeapsa, astfel cum a fost aplicată, este şi suficientă pentru asigurarea prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Faţă de cele ce preced, constatând că nu se justifică, în raport de datele concrete ale cauzei şi criteriile prevăzute de lege pentru individualizarea judiciară a pedepsei, nici majorarea, nici reducerea acesteia, recursurile declarate de parchet şi inculpat urmează să fie respinse, ca nefondate.
În baza art. 38517 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., din pedeapsa aplicată se va deduce timpul arestării preventive a inculpatului de la 31 decembrie 2001 la 18 februarie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 124 din 6 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 31 decembrie 2001 la 18 februarie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 946/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 951/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs → |
|---|
