ICCJ. Decizia nr. 952/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 952/2004
Dosar nr. 5748/2003
Şedinţa publică din 18 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 308 din 30 septembrie 2003, Tribunalul Argeş l-a condamnat pe inculpatul I.M., în baza art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 18 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de 586 zile neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 67 din 10 februarie 2000 a Judecătoriei Curtea de Argeş, pe care l-a contopit cu pedeapsa din cauză, inculpatul urmând să execute 18 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost menţinută starea de arest şi dedusă prevenţia de la 29 aprilie 2003 la zi.
Constată că nu există constituire de parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat şi a onorariului pentru apărătorul din oficiu.
Instanţa a reţinut, în fapt, că în seara de 26 aprilie 2003, inculpatul I.M. a consumat băuturi alcoolice în locuinţa fratelui său I.I. din com. Băiculeşti, jud. Argeş, venind şi celălalt frate, victima I.A. şi martorul M.G.
De menţionat că fraţii, inculpat I.M. şi victima I.A. locuiau împreună într-un imobil din apropiere.
Victima I.A. a mers la domiciliul său, fiind urmată la scurt timp de ceilalţi doi fraţi.
Aici, pe fondul consumului de alcool, a izbucnit o ceartă urmare căreia inculpatul I.A. a lovit-o cu pumnii şi picioarele pe victima I.A., până ce aceasta a rămas în stare de inconştienţă.
Inculpatul şi fratele său I.I. au mers apoi la locuinţa acestuia din urmă, unde a continuat să consume alcool.
Văzând că victima s-a ridicat de jos în camera în care o bătuse anterior, inculpatul I.M. a mers la aceasta şi a început să o lovească din nou, târând-o în curte, legând-o cu o frânghie de picioare şi suspendând-o cu capul în jos, prin agăţare de un dud.
Observând cele de mai sus, martorul M.G. a tăiat cu un cuţit funia, victima rămânând în stare de inconştienţă lângă dud.
A doua zi victima a fost găsită în această stare în grădină, transportată la spital unde, însă, a decedat.
Din raportul medico-legal de autopsie rezultă că moartea sus-numitului a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale subdurale, consecutivă unui traumatism cranio-cerebral acut forte produs prin lovire cu corp dur.
Inculpatul şi-a recunoscut vinovăţia, regretând fapta, pe care a motivat-o prin starea de ebrietate în care se afla.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie în privinţa individualizării pedepsei, care este severă, solicitând reducerea acesteia.
Prin Decizia penală nr. 277 din 27 noiembrie 2003, Curtea de Apel Piteşti a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, constatând că hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat, nemotivat în scris însă susţinut oral, personal şi prin apărătorul din oficiu în sensul reducerii pedepsei.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Înalta Curte constată că motivul de recurs invocat, întemeiat pe cazul de casare, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., nu este fondat.
În raport de situaţia de fapt, corect reţinută şi temeinic dovedită şi încadrarea juridică, legal făcută, pedeapsa aplicată a fost bine individualizată, ţinându-se seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
S-au avut în vedere, astfel, gradul ridicat de pericol social al infracţiunii, a cărei urmare este ireversibilă, împrejurările comiterii acesteia, îndeosebi varietatea şi durata relativ mare a acţiunilor de violenţă, antecedentele inculpatului, condamnat tot pentru o infracţiune gravă de violenţă, dar şi starea de ebrietate în care făptuitorul se afla şi vârsta acestuia, de 26 ani.
Pedeapsa aplicată este şi justificată şi necesară pentru realizarea echilibrată a funcţiilor sale, de constrângere şi reeducare şi a scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Cererea de reducere a pedepsei nu este susţinută de vreo altă împrejurare decât cele avute deja în vedere de instanţe la individualizarea judiciară realizată, astfel încât, constatând că aceasta nu este întemeiată, recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat.
Nici din examinarea hotărârii, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa vreunui caz de casare care să fie luat în considerare din oficiu.
În baza art. 38517 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce timpul arestării preventive de la 29 aprilie 2003 la 18 februarie 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.M. împotriva deciziei penale nr. 277 din 27 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 29 aprilie 2003 la 18 februarie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 951/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 953/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
