ICCJ. Decizia nr. 951/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 951/2004
Dosar nr. 4870/2003
Şedinţa publică din 18 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Iaşi prin sentinţa penală nr. 749 din 17 decembrie 2002 a condamnat pe inculpaţii:
- A.I., la pedepsele de:
- 13 ani închisoare şi 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen.;
- 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.;
- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 181 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus executarea pedepsei de 13 ani închisoare şi 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus la zi durata arestului preventiv începând cu 20 iunie 2001.
- V.M.G., la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 181 C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani şi 6 luni.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul A.I. să plătească minorilor C.M.R. şi C.I.I. prin reprezentantul lor legal suma de 50 milioane lei cu titlu de daune morale şi părţii civile C.M., 20 milioane lei, daune materiale reprezentând cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei, suma de 9.860.599 lei daune, ce reprezintă suma ce ar fi fost prestată ca întreţinere faţă de aceasta de la data săvârşirii faptei, 14 septembrie 2000, până la pronunţarea hotărârii, 18 decembrie 2002.
A obligat acelaşi inculpat la 463.000 lei lunar cu titlu de prestaţie periodică către C.M. începând cu data pronunţării hotărârii.
S-a respins cererea părţii civile privind obligarea inculpatului la plata unor prestaţii periodice lunare, pentru cei doi minori.
A obligat acelaşi inculpat să plătească părţii civile C.T. suma de 25 milioane lei daune morale, şi a respins cererea de daune materiale formulată de aceeaşi parte civilă, ca nedovedită.
A obligat inculpatul la 25 milioane lei către partea civilă C.R.I.
A obligat inculpatul A.I. la 2 milioane lei daune materiale şi la 5 milioane lei daune morale către partea civilă E.M.
A obligat inculpatul A.I. în solidar cu V.M.G. să plătească lui E.N. sumele de 5 milioane lei daune materiale şi 10 milioane lei daune morale.
În baza art. 188 din Legea nr. 3/1978 a obligat inculpatul A.I. să plătească părţii civile Spitalul Clinic nr. 3 Iaşi suma de 3.032.684 lei, iar Serviciului Judeţean de Ambulanţă suma de 154.000 lei, cu titlu de daune.
Aceiaşi inculpaţi au fost obligaţi în solidar să plătească părţii civile Spitalul Universitar Sf. Spiridon Iaşi suma de 1.127.876 lei plus dobânda legală aferentă, calculată la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea integrală a debitului.
A obligat inculpatul A.I. la 449.156 lei către Spitalul Clinic nr. 3 Iaşi.
În baza art. 193 C. proc. pen., a obligat în solidar inculpaţii să plătească 4.500.000 lei către părţile civile E.M., E.N. şi C.M. reprezentând onorariu de avocat.
În baza art. 189 şi art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpaţii la cheltuieli judiciare către stat.
În baza probelor administrate instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
S.C. A.B. S.A. Iaşi deţine pe raza comunei Ciurea două ferme, una pomicolă şi una viticolă.
În ziua de 13 septembrie 2000, paza Fermei Pomicole a fost asigurată de numiţii G.V. şi B.G., primul având calitatea de gardian public, iar paza Fermei Viticole, de numiţii C.I., A.I. şi P.G.A.
Cele două ferme sunt una în prelungirea celeilalte, iar lângă cea Pomicolă se află şi o suprafaţă de teren agricol din care 2500 mp pentru anume lucrări prestate în cadrul S.C. A.B. S.A. au fost arendaţi, în anul 2000, fraţilor E.M. şi E.N., aceştia destinându-i producţiei de legume şi zarzavaturi.
Paznicii celor două ferme se cunosc între ei, iar B.G. se cunoaşte şi cu fraţii E., el trăind în concubinaj cu o mătuşă a acestora.
Respectivele ferme sunt delimitate printr-un gard din ochiuri de sârmă.
În ziua de 13 septembrie 2000, în jurul orelor 24,00, pe când numiţii P.G.A., C.I. şi A.I. se deplasau prin livada de meri din cadrul Fermei Pomicole înspre Ferma Viticolă, respectiv înspre Punctul denumit „V.", hotărându-se să efectueze pândă din livadă înspre vie, să identifice persoane care, prin gaura sus-menţionată din gard, ar intenţiona să sustragă struguri, au observat în livada de meri doi bărbaţi, ce s-a stabilit ulterior a fi E.M. şi verişorul său, C.I.
Necunoscându-i şi bănuindu-i de idei infracţionale de furt, numiţii A., C. şi P. i-au întrebat ce caută în zonă, aceştia răspunzând că sunt paznici la „grădină".
Necrezându-i, întrucât ştiau că paza livezii era asigurată de gardianul public, G.V. şi B.G., despre care şi E.M. şi C.I. au declarat că-i cunosc, cei trei paznici de la vie le-au cerut acestora să cheme la faţa locului pe gardianul public şi pe B.G., pentru a se convinge de cele afirmate.
Astfel, C.I., care în seara cu pricina a venit la grădina de zarzavat şi legume, pentru a-şi ajuta verişorii E. la anume lucrări agricole, dar şi la paza acesteia, s-a deplasat prin livada de meri înspre coliba unde ştia că se află G. şi B., cu scopul de a-i chema pe aceştia la faţa locului, aici rămânând cu cei trei paznici doar numitul E.M.
În acest timp, între numiţii P., C., A. şi E.M. a continuat discuţia contradictorie, primii acuzându-l pe cel din urmă că a intenţionat a fura struguri şi mere, iar acesta din urmă replicându-le primilor că, de fapt, conform unei înţelegeri cu conducerea Fermei Pomicole, asigura şi el paza livezii alături de numiţii G. şi B.
Potrivit certificatului medico-legal nr. 2534 din 25 septembrie 2000, rezultă că E.M., ca urmare a agresiunii suferite, a prezentat „plagă contuză, contuzie dento-parodontală 22, luxaţie dentară parţială 21, contuzie cerebrală minoră, necesitând pentru vindecare 17-19 zile de îngrijiri medicale".
Văzându-l pe fratele său murdar de sânge în zona feţei şi aflând că cel care l-a agresat este A.I., E.N., la rându-i, l-a lovit şi el cu pumnul în faţă pe acesta din urmă, el prezentând, conform certificatului medico-legal nr. 2523 din 22 septembrie 2000 „acuze subiective, fără leziuni post-traumatice obiective".
Nereuşind să aplaneze conflictul, gardianul public a solicitat, prin staţia de emisie-recepţie, ajutorul echipei de intervenţie din cadrul Corpului Gardienilor Publici şi, totodată, întrucât echipa de intervenţie formată din P.I. şi H.A., i-a comunicat că nu cunoaşte amplasamentul locului faptei, le-a cerut celor prezenţi, iar aceştia au fost de acord ca, pentru lămurirea problemei, să se deplaseze la sediul fermei.
Inculpatul A.I. i-a solicitat numitului P. să se deplaseze la coliba din apropiere, unde dormea un coleg de-al lor, respectiv V.M. şi să-l cheme şi pe acesta în ajutor.
Numitul P. s-a conformat solicitării şi a revenit imediat, însoţit de V.M., ambii având cu ei şi câte un câine.
Imediat după lovirea lui E.N., a încercat a pleca din grup şi numitul C.I.
Înfuriindu-se, A.I. l-a lovit pe acesta din urmă cu ţepuşa pe care o avea asupra sa, în zona capului, el dezechilibrându-se şi căzând cu faţa înainte.
Până a cădea, numitului V.M., aflat în faţa sa, i s-a părut că acesta vine înspre el, cu intenţia de a-l lovi. Fapt pentru care, a contracarat, lovindu-l şi el în zona feţei, dar cu pumnul. După care, C.I. a căzut cu faţa în jos, pe o parte a corpului, pe aleea betonată pe care mergeau.
V.M. recunoaşte aplicarea loviturii sus-menţionate.
Sub ameninţarea cu pistolul-mitralieră a gardianului public G.V., grupurile şi-au continuat drumul până la sediul Fermei fără a mai exercita acţiuni fizice violente.
În acest răstimp, s-a reclamat că C.I., lovit cu ţepuşa în zona capului, a început să delireze.
De la domiciliu, acuzând dureri în zona locului lovit, a fost transportat la Spitalul de Neurochirurgie Iaşi, aici internându-se şi acordându-i-se primul ajutor. Cu toate acestea, în aceeaşi zi, a decedat.
Din raportul de necropsie nr. 688/ C din 8 ianuarie 2000, ale cărui concluzii au fost avizate de Comisia de avizare a actelor medico-legale din cadrul I.M.L. Iaşi, rezultă că moartea lui C.I. a fost violentă şi că s-a datorat „comei cerebrale cu tulburări viscerale consecutive, comă consecutivă unui traumatism cranio-cerebral produs prin lovire cu obiect contondent, cel mai probabil cu o furcă şi nicidecum cu un pumn, fiind posibilă supravieţuirea de 4-5 ore până la intrarea în comă".
S-a mai subliniat de către medicii legişti că „leziunile au caracteristici ce atestă producerea lor în „aceeaşi unitate de timp" şi că prin morfologia şi localizarea lor, cele cranio-cerebrale nu pledează pentru producerea lor prin cădere".
Sentinţa astfel pronunţată a fost apelată de părţile civile E.M. şi E.N. şi inculpatul A.I.
Părţile civile au criticat hotărârea sub aspectul greşitei cuantificări a daunelor morale.
Criticile formulate de inculpatul A.I. au vizat netemeinicia şi nelegalitatea hotărârii sub aspectul greşitei sale condamnări.
Apreciază că în cauză s-au comis greşeli în aprecierea situaţiei faptice ce au condus la decesul victimei prin interpretarea inexactă a tuturor împrejurărilor.
Se solicită admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi achitarea inculpatului.
În subsidiar, s-a cerut redozarea pedepsei avându-se în vedere că inculpatul este tânăr, nu a mai săvârşit fapte penale, criterii ce impun reducerea acesteia.
Prin Decizia penală nr. 360 din 7 octombrie 2003, Curtea de Apel Iaşi a admis recursul declarat de inculpatul A.I. şi, în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat graţiate în întregime şi condiţionat pedepsele de 3 luni şi 6 luni închisoare, aplicate pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 180 alin. (2) şi art. 181 C. pen.
Au fost respinse, ca nefondate apelurile declarate de părţile civile E.M. şi E.N.
Hotărârea sus-menţionată a fost recurată în termen legal de inculpatul A.I., reiterându-se motivele formulate în cererea introductivă.
Recursul declarat este nefondat.
Raportat la materialul administrat atât în faza de urmărire penală, cât şi a cercetării judecătoreşti, vinovăţia inculpatului A.I. a fost dovedită pe deplin.
Rapoartele medicilor legişti aflate la cauză au concluzionat că afecţiunea morbidă care a provocat decesul lui C.I. este coma cerebrală traumatică, efect al traumatismului cranio-cerebral, cu fractura de bază produs prin loviri cu un corp contondent ce putea fi o furcă.
Din contextul materialului probator a rezultat că obiecte contondente aveau martorul P.C. şi inculpatul. Cel dintâi avea o ţepuşă cu un singur corn metalic, iar inculpatul o ţepuşă cu două coarne metalice, distanţa dintre ele fiind de 8 cm.
Pe corpul victimei au fost identificate, pe piciorul stâng două găuri, ce corespund obiectului contondent folosit de inculpat la agresiune.
În ambele faze procesuale martorii audiaţi au relatat că în timp ce victima încerca să fugă, inculpatul a lovit-o cu ţepuşa în cap, producându-i leziunile grave ce au dus în final la decesul acesteia.
Lovind victima într-o regiune vitală cu un obiect apt de a produce moartea şi cu mare intensitate, inculpatul a avut reprezentarea suprimării victimei, rezultat faţă de care chiar dacă nu l-a urmărit, a manifestat indiferenţă, ceea ce înseamnă că l-a acceptat.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată prin raportare la criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Instanţa a reţinut în favoarea inculpatului faptul că nu are antecedente penale, este un element tânăr, şi dând eficienţa cuvenită acestor împrejurări a aplicat o pedeapsă aflată la limita minimă prevăzută de textul incriminator.
Reducerea pedepsei de 13 ani aplicată nu este oportună, întrucât s-ar ignora cerinţele textelor de lege invocate şi s-ar aplica un tratament penal necorespunzător pentru săvârşirea unei infracţiuni cu un pericol social ridicat.
Pentru aceste motive şi constatând din oficiu că nu există motive de casare, Curtea, urmează a respinge recursul declarat de inculpatul A.I.
Timpul arestului preventiv se va deduce din pedeapsa aplicată de la data de 20 iunie 2001 la zi.
Inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 360 din 7 octombrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 20 iunie 2001 la 18 februarie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 948/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | ICCJ. Decizia nr. 952/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
