ICCJ. Decizia nr. 10/2005. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs

Decizii penale ICCJ 2005

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 10/2005

Dosar nr. 6523/2004

Şedinţa publică din 4 ianuarie 2005

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1128 din 14 septembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins cererea formulată de condamnatul S.C.I., de întrerupere a executării pedepsei de 14 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 27/2002 a Tribunalului Călăraşi.

Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că motivele invocate de condamnat, ţinând de situaţia grea în care se află tatăl său, acesta neavând locuinţă proprietate personală, nu sunt dintre cele care să constituie împrejurări speciale pentru ca executarea, de către el, a pedepsei, să aibă consecinţe grave pentru familie.

Împotriva sentinţei, condamnatul a declarat apel, motivul invocat fiind nelegalitatea hotărârii odată ce tatăl său este în imposibilitate de a se întreţine, el fiind singurul lui sprijin material.

Prin Decizia penală nr. 744 din 7 octombrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.

Nemulţumit şi de hotărârea pronunţată în apel, condamnatul, în termenul legal, a declarat recurs, şi în această cale de atac motivul invocat fiind situaţia gravă în care se află tatăl său, acesta neavând suficiente resurse financiare de trai, iar casa în care locuieşte este degradată.

Recursul declarat nu este fondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă în cazurile şi în condiţiile prevăzute în art. 453, iar la lit. c) a primului aliniat al acestui text de lege, se înscrie cazul „când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru .. familie ..".

Raportând la cauză aceste dispoziţii legale, se reţine că ancheta socială efectuată de Poliţia municipiului Călăraşi a constatat, în baza verificărilor în teren, că tatăl condamnatului, persoană în vârstă de 50 ani, locuieşte în comuna Modelu, judeţul Călăraşi într-un imobil al fratelui concubinei lui, anterior el vânzându-şi apartamentul. S-a mai reţinut că S.N. era încadrat ca şofer la o firmă de construcţii şi nu avea probleme de sănătate.

Faţă de cele relevate, se reţine că în cauză nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Pentru aceasta, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de condamnat să fie respins ca nefondat.

În conformitate cu dispoziţiile art. 192 C. proc. pen., condamnatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.C.I. împotriva deciziei penale nr. 744/ A din 7 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 ianuarie 2005.

← ICCJ. Decizia nr. 1/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs  ICCJ. Decizia nr. 100/2005. Penal. Art.257 alin.1 c.pen. Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 10/2005. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs