ICCJ. Decizia nr. 942/2005. Penal. Contestaţie în anulare. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 942/2005
Dosar nr. 7361/2004
Şedinţa publică din 9 februarie 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare înregistrată la această instanţă la 26 octombrie 2004, condamnatul P.V. a cerut casarea deciziei penale nr. 4144 din 17 august 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 3277/2004.
În motivarea acestei cereri, condamnatul a susţinut că este nevinovat, în cauză nefiind administrate probe din care să rezulte vinovăţia sa în uciderea victimei. A mai susţinut că necropsia a fost falsificată şi nu s-a depus în original la dosar, iar alcoolemia victimei la data faptei era dublă faţă de a sa.
Condamnatul nu a invocat în drept prevederile legale pe care şi-a întemeiat cererea.
Prin Decizia penală nt.4144 din 18 august 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva deciziei penale nr. 137 din 20 aprilie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, privind pe inculpatul P.V., a casat hotărârea atacată şi a menţinut pedeapsa de 15 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicate acestuia pentru comiterea infracţiunii, prevăzute de art. 174 C. pen.
Prin aceeaşi hotărâre s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V.
Examinând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare în raport de prevederile art. 391 C. proc. pen., cu privire la motive, la termen şi actele depuse se constată că este inadmisibilă, pentru cele ce urmează.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac şi în consecinţă se exercită împotriva unor hotărâri definitive doar în limita cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen.
Susţinerile condamnatului privind lipsa vinovăţiei sale în comiterea omorului, inexistenţa martorilor sau a unor amprente care să-l indice autor al faptei, nu se încadrează în niciuna din situaţiile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., când poate fi făcută contestaţia în anulare.
În atare condiţii, constatându-se că motivul pe care se sprijină contestaţia nu este prevăzut de lege, că nu se depun acte sau dovezi care să justifice un motiv legal de contestaţie, din cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., se va dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de condamnatul P.V. împotriva deciziei penale nr. 4144 din 17 august 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 844/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 944/2005. Penal. Plîngere. Recurs → |
|---|
