ICCJ. Decizia nr. 102/2005. Penal. Art. 215 alin.2 c pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 102/2005
Dosar nr. 3746/2004
Şedinţa publică din 7 ianuarie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Turda, prin sentinţa penală nr. 349 din 17 iunie 2003, a condamnat pe inculpata G.F.A. la 6 luni închisoare şi, respectiv 2 ani închisoare pentru infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi înşelăciune, prevăzute de art. 290 şi art. 215 alin. (2) şi alin. (3) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) din acelaşi cod, a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
Totodată, în temeiul art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani.
S-a reţinut că, la 21 decembrie 2000, cu ocazia încheierii unui contract de vânzare-cumpărare a unui apartament, inculpata a indus în eroare partea vătămată T.M., afirmând că este proprietară, deşi înstrăinase imobilul la 2 decembrie 1999, unei alte persoane.
Împotriva acestei hotărâri, definitivă prin neapelare, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare susţinând că pentru infracţiunea de înşelăciune instanţa a stabilit o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege şi că în mod greşit, nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 85 C. pen., cu privire la condamnarea anterioară a acesteia.
Recursul în anulare este fondat.
Conform art. 215 alin. (2) C. pen., înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani, iar dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
Potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate.
În cauză, instanţa deşi a stabilit o încadrare juridică corectă faptei comise de inculpată, a condamnat-o eronat, la o pedeapsă de numai 2 ani închisoare în absenţa reţinerii circumstanţelor atenuante, care oricum, nu se justifică. S-a aplicat astfel, o pedeapsă în alte limite decât cele legale.
Pe de altă parte, potrivit art. 85 alin. (1) C. pen., dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârşise o infracţiune înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiţionată a executării pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă.
Ori, Judecătoria Turda, prin sentinţa penală nr. 77 din 9 februarie 2001, menţinută prin Decizia penală nr. 262 din 7 mai 2001 a Tribunalului Cluj, definitivă prin nerecurare la 18 mai 2001 a condamnat pe aceeaşi inculpată la 2 ani închisoare, pentru comiterea, în perioada aprilie 1998 – iulie 1999, a infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 2151 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiţionat pe durata termenului de încercare de 4 ani.
Instanţa trebuia deci, să constate că inculpata a săvârşit faptele deduse în prezent judecăţii la 21 decembrie 2000, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele, în condiţiile pluralităţii de infracţiuni, sub forma concursului real.
Trebuia de asemenea, să facă aplicarea dispoziţiilor art. 85 alin. (1) C. pen., în sensul anulării suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 77 din 9 februarie 2001, şi contopirii acesteia, conform dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) din acelaşi cod, cu pedeapsa stabilită în limitele legale în prezenta cauză.
În consecinţă, se va admite recursul în anulare, se va casa hotărârea pronunţată, se va modifica pedeapsa stabilită pentru infracţiunea de înşelăciune şi se va face aplicarea dispoziţiilor art. 85 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa prin privare de libertate, în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva sentinţei penale nr. 349 din 17 iunie 2003 a Judecătoriei Turda, privind pe inculpata G.F.A.
Casează hotărârea atacată numai cu privire la pedeapsa stabilită pentru infracţiunea de înşelăciune, pentru neaplicarea dispoziţiilor art. 85 C. pen. şi cu privire la modalitatea de executare a pedepsei dispusă.
Rejudecând cauza, înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 34 lit. b) C. pen. şi descontopeşte pedepsele stabilite repunându-le în individualitatea lor şi anume:
- 6 luni închisoare pentru infracţiunea de fals prevăzută de art. 290 C. pen.;
- 2 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen.
Modifică pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de înşelăciune în sensul că o condamnă pe inculpată la 3 ani închisoare.
În baza art. 85 C. pen., anulează suspendarea condiţionată a executării pedepsei anterioare, de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 77 din 9 februarie 2001 a Judecătoriei Turda.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 36 alin. (2) C. pen., contopeşte pedeapsa de 2 ani închisoare cu pedepsele de 6 luni şi respectiv 3 ani închisoare, aplicate în prezenta cauză, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Înlătură aplicarea art. 81 C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii casate.
Onorariul de avocat, pentru apărarea din oficiu a inculpatei, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1016/2005. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | ICCJ. Decizia nr. 1020/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
