ICCJ. Decizia nr. 1/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1/2005
Dosar nr. 2868/2004
Şedinţa publică din 4 ianuarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 47 din 15 ianuarie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpaţii:
- I.L. la:
- 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 65 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei, inculpatului i-a fost interzis exerciţiul drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată s-a dedus timpul arestării preventive de la 6 februarie 2003 până la 5 iulie 2003.
- I.S. la:
- 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Din pedeapsa de executat, în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus timpul arestării preventive de la 6 februarie 2003 până la 5 iulie 2003.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităţilor de 3,48 şi respectiv 68,43 gr. heroină în amestec cu cofeină, depuse la I.G.P.R. – Direcţia cazier Judiciar şi Evidenţa Operativă, cu procesul-verbal seria B nr. 600946 şi seria B nr. 600947, din 18 februarie 2003.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului suma de câte 1.300.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
La data de 6 februarie 2003, lucrătorii de poliţie din cadrul I.G.P. – B.C.C.O.A. au efectuat o percheziţie la domiciliul numitei P.E.P. unde au găsit 6 doze de heroină, destinate vânzării.
Pentru a beneficia de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, P.E.P. a hotărât, din proprie iniţiativă, să colaboreze cu organele de poliţie în vederea identificării şi prinderii altor traficanţi de droguri.
În acest sens, P.E.P. a făcut cunoscut că îi va solicita numitului N.H. să-i aducă 4 grame de heroină în zona Drumul Sării.
În aceeaşi zi şi în prezenţa procurorului, P.E.P. l-a sunat pe N.H. spunându-i să-i aducă 4 grame heroină, cu precizarea că îl va suna din nou când va ajunge în apropierea străzii Drumul Sării.
După organizarea dispozitivului de supraveghere a zonei şi după apelarea din nou a numitului N.H., la locul indicat a venit inculpatul I.L. care a fost imobilizat de poliţişti.
Cu ocazia percheziţiei efectuată, asupra inculpatului I.L. s-a găsit, în buzunarul hainei, un pachet de ţigări care avea în interior două punguţe din plastic sigilate în care se afla heroină. Cu acel prilej, inculpatul I.L. a afirmat că a fost trimis în acel loc de N.H., urmând să primească de la P.E.P. suma de 7.600.000 lei.
După acest episod, inculpatul I.L. a condus organele de poliţie la locuinţa lui N.H., situată în str. Vasile Mongă, sector 6, unde au fost identificaţi inculpatul I.S. zis N.H., precum şi numitul B.N. Tot aici a fost găsit şi telefonul de la care inculpatul a fost apelat.
Cu ocazia percheziţiei efectuată în curtea imobilului, s-au găsit, lângă cuşca câinelui, îngropate în pământ şi acoperite cu o dală din beton şi crengi de brad, două pungi din plastic, în care se aflau 49 punguţe cu heroină şi un cântar electronic.
În cursul cercetărilor, iniţial, inculpatul I.L. a recunoscut săvârşirea infracţiunii, însă, ulterior, a revenit asupra declaraţiilor, susţinând că este numai consumator de droguri, precizând că inculpatul I.S. nu avea cunoştinţă de cele întâmplate, acesta aflându-se acolo deoarece a venit la o verişoară, pentru a se lăsa de droguri, fără a avea cunoştinţă de faptul că în curte erau ascunse droguri.
Tot cu ocazia cercetărilor inculpatul I.S. a declarat că se afla în locuinţa inculpatului I.L., care este nepotul său, de 5 zile având intenţia de a se lăsa de droguri, precizând că nu a cumpărat droguri de la I.L. şi nu are cunoştinţă de persoana ori persoanele care au ascuns drogurile descoperite în curte. Cu acelaşi prilej, inculpatul I.S. a declarat că nu o cunoaşte pe numita P.E.P. care a sunat pe telefonul său mobil, motivând acest lucru prin faptul că putea avea numărul de la nepotul său, inculpatul I.L.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii I.S. şi I.L.
Prin recursul declarat inculpatul I.S. a solicitat a se dispune achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cu motivarea că nu are nici o legătură cu drogurile descoperite şi nici cu vânzarea de droguri de către nepotul său, inculpatul I.L., numitei P.E.P. ori altor persoane.
Inculpatul I.L. a criticat aceeaşi hotărâre, cu privire la pedeapsa aplicată pe care o consideră prea severă, solicitând ca prin reaprecierea criteriilor de individualizare să fie redusă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 269 din 19 aprilie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii I.S. şi I.L. pe care i-a obligat să plătească statului suma de câte 500.000 lei, fiecare, cu titlul de cheltuieli judiciare.
În motivarea acestei decizii instanţa de apel a arătat că „vinovăţia inculpatului I.S. a fost dovedită prin coroborarea probelor administrate" şi anume declaraţia martorei P.E.P. care a arătat că îl „apela atât pe inculpatul I.S. cât şi pe inculpatul I.L., pentru a cumpăra de la aceştia droguri şi că îl cunoştea pe inculpatul I.S., după porecla N.H. şi a inculpatului I.L. care a afirmat cu ocazia prinderii sale „că a fost trimis în acel loc de N.H. pentru a da martorei P. drogurile, urmând să primească suma de 7.600.000 lei în schimb".
Cu privire la critica formulată de inculpatul I.L., respectiv greşita individualizare a pedepsei, s-a arătat că, a fost corect individualizată cu respectarea criteriilor prevăzute la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi cu posibilitatea atingerii scopului prevăzut la art. 52 C. pen.
Decizia Curţii de apel a fost atacată cu recurs, în termen legal, de către inculpaţii I.S. şi I.L. pe care au criticat-o pentru aceleaşi motive invocate şi la judecata în apel şi anume:
- inculpatul I.S. cu privire la greşita sa condamnare, întrucât nu se face vinovat de săvârşirea faptei imputată, neavând nici o legătură cu vânzarea şi deţinerea de droguri de către inculpatul I.L., nepotul său, motiv pentru care a solicitat a se dispune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.;
- inculpatul I.L. cu privire la pedeapsa aplicată pe care o consideră prea severă, solicitând reducerea acesteia prin reaprecierea criteriilor de individualizare, avându-se în vedere faptul că a recunoscut şi regretat fapta comisă.
Recursurile declarate de inculpaţii I.S. şi I.L. sunt nefondate.
Aşa cum au reţinut şi instanţele de fond şi apel, vinovăţia inculpatului I.S. rezultă fără nici un dubiu din probele administrate în cursul urmăririi penale, dar şi al cercetării judecătoreşti, chiar dacă unii martori au vrut să dea o altă interpretare afirmaţiilor iniţiale, fiind evidentă încercarea de „ajutorare" a acestui inculpat, în această situaţie fiind numita P.E.P.
Cum declaraţiile acestei martore, P.E.P., date imediat după săvârşirea faptei şi ulterior în cursul urmăririi penale se coroborează cu celelalte probe existente la dosar, respectiv procesele verbale încheiate de organele de poliţie, declaraţiile constante ale martorului B.N. şi în parte ale inculpatului I.L., se constată că inculpatul I.S. se face vinovat de fapta pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat şi, pe cale de consecinţă nu sunt temeiuri pentru a se dispune achitarea sa.
În ce priveşte critica formulată de inculpatul I.L. privind greşita individualizare a pedepsei se constată că este, de asemenea, nefondată, deoarece instanţele, la dozarea acesteia, au ţinut seama atât de pericolul social al faptei, cât şi de poziţia procesuală a acestuia în sensul că a recunoscut învinuirea adusă, fără însă a se neglija faptul că are statutul de recidivist după condamnare, ceea ce impune şi un tratament juridic sancţionator mai sever.
De altfel, pedeapsa aplicată inculpatului se situează la limita minimă a textului de lege incriminator, aşa încât şi din acest punct de vedere nu poate fi considerată ca fiind prea severă.
Faţă de cele ce preced, având în vedere şi faptul că verificând Decizia atacată în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa şi a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursurile declarate de inculpaţii I.S. şi I.L. sunt nefondate şi a fi respinse ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.S. şi I.L. împotriva deciziei penale nr. 269 din 19 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive, începând cu 6 februarie 2003, pentru inculpatul I.S. şi de la 6 februarie 2003, la 5 iulie 2003, pentru inculpatul I.L.
Obligă pe inculpatul I.S. la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul I.L., la plata cu acelaşi titlu, a sumei de 1.600.000 lei din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 990/2005. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 10/2005. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
