ICCJ. Decizia nr. 1020/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1020/2005

Dosar nr. 6227/2005

Şedinţa publică din 11 februarie 2005

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1075 din 9 septembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins cererea condamnatului B.C. privind întreruperea executării pedepsei de 22 ani închisoare, aplicată acestuia prin sentinţa penală nr. 412 din 21 octombrie 1999 a Tribunalului Iaşi.

S-a reţinut că, la data de 12 noiembrie 2003, inculpatul B.C. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 22 ani închisoare aplicată acestuia prin hotărâre definitivă.

În motivarea cererii, condamnatul a arătat că familia acestuia se confruntă cu probleme grave.

Din ancheta socială a rezultat că B.C., în vârstă de 26 ani, era student la data arestării. Acesta este fiul lui B.V., în vârstă de 59 ani, arhitect la P. Vaslui, cu un venit lunar de 4.500.000 lei. Mama acestuia, B.A., a decedat la data de 4 ianuarie 1998. Condamnatul mai are o soră, S.A., în vârstă de 32 ani, referent principal în cadrul S.D.C. al Primăriei sectorului 1 Bucureşti, titulară a dreptului de proprietate asupra unui apartament cu două camere situat în Bucureşti, care a refuzat să dea relaţii.

În raport de situaţia expusă, instanţa de executare a reţinut că petentul nu a făcut dovada existenţei unor împrejurări care ar avea consecinţe grave pentru familia sa, în condiţiile executării în continuare a pedepsei închisorii.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 770/ A din 18 octombrie 2004, a respins apelul declarat de condamnat împotriva hotărârii primei instanţe, ca nefondat, cu motivarea că nu a fost dovedită existenţa împrejurărilor speciale, în sensul art. 453 lit. c) C. proc. pen., aşa încât cererea acestuia a fost legal respinsă.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, condamnatul a declarat recurs, pe care nu l-a motivat în scris. La termen, prin apărător, condamnatul a reiterat cererea de întrerupere a executării pedepsei, fără a formula critici ce ar putea fi încadrate în vreunul din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., precum şi fără a invoca situaţii concrete care să fie examinate sub aspectul dispoziţiilor art. 455, cu referire la art. 453 lit. c) din acelaşi cod.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Analizând actele dosarului, instanţa de executare a constatat că nu rezultă nici o împrejurare mai specială în care s-ar găsi familia condamnatului şi care ar fi de natură să producă consecinţe grave asupra acesteia, în cazul continuării executării pedepsei.

Faptul că familia condamnatului, respectiv tatăl acestuia nu mai locuieşte la adresa menţionată de condamnat nu constituie împrejurare specială în sensul dispoziţiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Drept urmare, respingând apelul declarat de condamnat împotriva hotărârii instanţei de executare, prin care cererea acestuia de întrerupere a executării pedepsei a fost respinsă, instanţa de control judiciar a pronunţat o hotărâre nesupusă nici unuia din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 770/ A din 18 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 februarie 2005.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1020/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs