ICCJ. Decizia nr. 1043/2005. Penal. Art.254 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1043/2005
Dosar nr. 110/2005
Şedinţa publică din 14 februarie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 1053 din 27 august 2004, a condamnat pe inculpata G.N. la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 254 alin. (2) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei, pe termenul de încercare prevăzut de art. 82 C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 15 iunie 2004 la zi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 14 iunie 2004, C.S. a sesizat P.N.A., cu privire la faptul că inculpata G.N. a pretins suma de 400 euro, pentru ca, în calitate de inspector de specialitate în cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti, să întocmească un referat favorabil acesteia în vederea admiterii unei cereri, privitoare retrocedarea unui teren, în baza Legii nr. 10/2001.
Ulterior formulării denunţului, martora C.S. s-a prezentat la data şi ora stabilită de inculpată (15 iunie 2004, ora 11,00) la Primăria Municipiului Bucureşti, unde s-a întâlnit cu aceasta din urmă, purtând o discuţie, în care i-a precizat inculpatei că nu are suma de bani, pe care i-a pretins-o cu o zi în urmă şi că în cursul după-amiezii se va întâlni cu fiul său, care va lua un împrumut de la bancă şi îi va aduce suma de 600 euro. Totodată i-a reamintit acesteia că la data de 14 iunie 2004, i-a spus că suma de 400 euro este prea mică şi că va veni cu suma de 600 euro, inculpata afirmând că este un om de cuvânt.
Conform înţelegerii dintre cele două, în aceeaşi zi, la ora 15,00, denunţătoarea s-a deplasat din nou la biroul inculpatei, întâlnindu-se cu aceasta pe hol. Denunţătoarea a scos din geantă plicul de culoare albă, în care se aflau 6 bancnote a câte 100 euro (atât plicul, cât şi bancnotele fiind tratate cu praf fluorescent de culoare verde) şi l-a înmânat inculpatei, care l-a pus lângă nişte coli de hârtie pe care le avea în mână.
După acest moment, denunţătoarea a părăsit sediul primăriei, iar inculpata a fost surprinsă de procurorii din cadrul P.N.A., având asupra sa plicul cu suma de 600 euro.
Referitor la încadrarea juridică a faptei, s-a reţinut că inculpata nu îndeplinea în cadrul raporturilor de muncă atribuţii de control, ci de execuţie, potrivit fişei postului, astfel că fapta sa constituie infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.
În ce priveşte individualizarea pedepsei s-a avut în vedere conduita bună a inculpatei înainte de săvârşirea infracţiunii, concretizată în lipsa antecedentelor penale, atitudinea acesteia faţă de muncă, comportarea sa în relaţiile sociale, precum şi atitudinea adoptată după săvârşirea infracţiunii, toate aceste date au fost valorificate ca circumstanţe atenuante, atât în ce priveşte aplicarea art. 74 C. pen., cât şi a dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 870 din 16 noiembrie 2004, în apelul P.N.A. şi al inculpatei, a desfiinţat parţial sentinţa, în sensul că a înlăturat aplicarea art. 74 C. pen., a majorat pedeapsa de la 2 ani la 3 ani închisoare şi a menţinut măsura suspendării executării pedepsei.
Totodată, în baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
S-a reţinut, de instanţa de apel, că starea de fapt este corespunzătoare probelor din dosar, iar încadrarea juridică este legală, întrucât inculpata nu a avut atribuţii de control; dar, s-a apreciat că nu se justifică acordarea circumstanţelor atenuante, ci numai cele referitoare la aspectul modalităţii de executare (art. 81 C. pen.).
Împotriva deciziei au declarat recurs P.N.A. şi inculpata.
Prin unicul motiv de casare formulat de P.N.A., pentru nelegalitate, se critică Decizia în partea privind greşita încadrare juridică a faptei, întrucât inculpata a avut atribuţii de control şi, deci, încadrarea juridică legală este cea prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen.
La rândul său inculpata susţine că fapta sa constituie infracţiunea de primire de foloase necuvenite (art. 256 C. pen.), nu luare de mită; că în mod greşit au fost înlăturate circumstanţele atenuante reţinute în favoarea sa de prima instanţă şi, totodată, că cuantumul pedepsei aplicate este prea mare.
Recursurile sunt nefondate.
Din probele administrate, necontestate, rezultă, neîndoielnic, că inculpata a pretins şi primit suma de 600 euro, pentru ca în calitate de inspector de specialitate în cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti, să întocmească un referat favorabil, privitor la un imobil revendicat în baza Legii nr. 10/2001, act de serviciu ce intra în sfera atribuţiilor sale; că, discuţiile referitoare la suma pe care inculpata o pretindea de la denunţătoare, s-au purtat mai înainte de soluţionarea cererii de restituire a imobilului.
În raport de aceste date, s-a apreciat în mod corect că fapta inculpatei constituie infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., nu de primire de foloase necuvenite, cum greşit susţine aceasta.
Încadrarea juridică a faptei, în art. 254 alin. (1) C. pen., este legală, întrucât, aşa cum rezultă din fişa postului, inculpata nu îndeplinea în cadrul raporturilor de muncă atribuţii de control, ci de execuţie; în acest sens, în fişa, în ce priveşte nivelul postului, se menţionează: de execuţie, funcţie publică corespunzătoare funcţiilor publice de execuţie.
Aşadar, în cauză, în raport de datele menţionate, sunt incidente dispoziţiile art. 254 alin. (1) C. pen., nu cele din varianta normativă ale alin. (2) din articol, privitoare la săvârşirea faptei de un funcţionar cu atribuţii de control.
De asemenea, se constată că, pedeapsa a fost stabilită în limitele prevăzute de lege, respectiv limita minimă specială, de 3 ani închisoare (art. 254 alin. (1) C. pen.), astfel că nu apare excesivă.
Totodată, se constată că, la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere datele personale favorabile, invocate de inculpată, astfel încât s-a şi apreciat că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia.
În consecinţă, soluţia adoptată de instanţa de apel este legală şi temeinică, iar recursurile nefondate, urmând a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de P.N.A., secţia judiciară penală şi de inculpata G.N., împotriva deciziei penale nr. 870/ A din 16 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurenta intimată inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1040/2005. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1044/2005. Penal. Contestaţie la executare.... → |
|---|
