ICCJ. Decizia nr. 1023/2005. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1023/2005
Dosar nr. 4228/2004
Şedinţa publică din 11 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 10 decembrie 2002, partea vătămată M.O. a formulat plângere penală împotriva învinuiţilor C.V. şi A.C., acuzându-i de purtare abuzivă asupra sa în dimineaţa zilei de 15 octombrie 2002, când a fost implicat într-un eveniment rutier.
Acesta a susţinut că la data menţionată, aflându-se în parcarea din centrul oraşului Tulcea, faleza, unde staţiona autoturismul tatălui său, a avut o discuţie în contradictoriu cu numitul B.C., care la rându-i avea parcat un autoturism NISSAN, generată de faptul că între cele două vehicule ar fi avut loc o uşoară coliziune.
La locul incidentului, la solicitarea numitului B.C., a sosit un echipaj de poliţie.
Petentul a fost dus la sediul poliţiei, unde a fost lovit de către agentul de circulaţie A.C. şi de către C.V., ofiţer de poliţie în cadrul I.J.P. Tulcea – D.I.R.
Din actul medico-legal depus de partea vătămată rezultă că, la data de 15 octombrie 2002, acesta a suferit leziuni produse prin lovire cu corp dur, pentru vindecarea cărora sunt necesare 12-14 zile îngrijiri medicale.
La data de 7 aprilie 2003, s-a dispus scoaterea sus-numiţilor de sub urmărire penală, cu motivarea că, din activităţile de urmărire penală efectuate a rezultat că, în ziua de 15 octombrie 2002, agentul de circulaţie A.C. a fost sesizat telefonic că, în parcarea de pe str. Grigore Antipa, a avut loc un accident de circulaţie.
Acesta, împreună cu agentul principal R.P., s-a deplasat la locul accidentului cu o autoutilitară a D.I.R.
La locul menţionat, acesta a constatat că între autoturismul numitului B.C. şi autoturismul aparţinând tatălui părţii vătămate M.O. a avut loc o coliziune.
Întrucât acesta din urmă, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, a refuzat să se legitimeze, a fost condus la sediul poliţiei.
Din declaraţiile martorilor a rezultat că partea vătămată nu a fost lovită de învinuiţii menţionaţi, aşa încât s-a apreciat că se impune scoaterea de sub urmărire a învinuiţilor, întrucât fapta nu există.
Partea vătămată a formulat plângere împotriva rezoluţiei menţionate. Soluţia a fost infirmată şi s-a dispus redeschiderea şi reluarea urmăririi penale, în vederea completării acesteia, sens în care s-au dat îndrumări concrete.
Prin ordonanţa nr. 332/P/2002 din 12 august 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în temeiul art. 249 raportat la art. 11 pct. 1 lit. b) şi art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor C.V. şi A.C., sub aspectul infracţiunii de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen.
Pentru a hotărî astfel, organul de urmărire penală a reţinut următoarea situaţie de fapt, în baza întregului material de urmărire penală:
În noaptea de 14 octombrie 2002, M.O. s-a aflat în diferite localuri publice din municipiul Tulcea unde, în compania altor persoane, a consumat băuturi alcoolice.
În dimineaţa zilei de 15 octombrie 2002, în jurul orelor 8,00, acesta s-a deplasat în parcarea situată pe str. Grigore Antipa şi s-a urcat la volanul autoturismului, proprietatea tatălui său.
Făcând o manevră de mers înapoi, autoturismul condus de partea vătămată a intrat în coliziune cu un autoturism marca NISSAN, proprietatea martorului B.
Între cei doi a avut loc o dispută verbală, care a degenerat în loviri.
Din declaraţiile martorilor F.C., M. şi Şt.I., coroborate cu recunoaşterea parţială a lui B.C., a rezultat cert că partea vătămată a fost lovită de către acesta din urmă.
Conform declaraţiilor celor doi subofiţeri de poliţie a rezultat că M.O. a fost recalcitrant, la sosirea echipajului, a continuat atitudinea menţionată pe timpul deplasării către sediul poliţiei, unde a devenit violent, situaţie în care a fost necesară aplicarea cătuşelor.
Partea vătămată a formulat plângere penală împotriva învinuiţilor menţionaţi, la aproximativ două luni de la consumarea evenimentelor expuse.
Afirmaţiile părţii vătămate nu sunt confirmate însă de nici una din probele administrate.
Împotriva acestei din urmă rezoluţii, partea vătămată a formulat, în timp două plângeri adresate instanţei de judecată, ce au fost conexate.
Prin sentinţa penală nr. 77/ P din 2 iulie 2004, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală, a respins plângerea împotriva rezoluţiei, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că situaţia de fapt reţinută este corespunzătoare materialului probator administrat în cauză, împrejurare în raport de care rezoluţia atacată este temeinică şi legală.
Împotriva hotărârii primei instanţe, partea vătămată a declarat recurs, pe care nu l-a motivat în scris. La termen acesta a depus note scrise, susţinând că sentinţa atacată este netemeinică şi nelegală pentru următoarele motive:
- Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa nu s-a pronunţat cu privire la infracţiunea de tâlhărie sesizată prin plângerea penală;
- s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor A.C. şi C.V., fără a fi lămurite cu certitudine împrejurările în care s-au produs cele peste 35 leziuni constatate pe corpul victimei.
În concluzie, partea vătămată a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin plângerea formulată împotriva rezoluţiei de netrimitere în judecată, partea vătămată a susţinut că neînceperea urmăririi penale dispusă în cauză este nelegală şi netemeinică, organul de urmărire penală nefăcând „vreo menţiune cu privire la cealaltă infracţiune de lovire şi alte violenţe precum şi fără a preciza motivele care au determinat soluţia în speţă".
În continuare, partea vătămată a dezvoltat motivele pentru care aceasta consideră că rezoluţia atacată este netemeinică şi nelegală (dosar nr. 2881/2004 al Judecătoriei Tulcea).
Faţă de criticile formulate coroborat cu faptele reclamate prin plângerea prealabilă, în raport de dispoziţiile art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., cu referire la art. 264 şi art. 211, art. 222 din acelaşi cod, primul motiv de recurs se constată a fi neîntemeiat.
Cu referire la celelalte critici, martorul F.V. confirmă coliziunea, disputa verbală dintre partea vătămată şi martorul B., lovirea părţii vătămate de către martorul menţionat, căderea acesteia la pământ şi lovirea sa în continuare.
Martora Şt.I. anterior sosirii echipajului de poliţie.
Sosirea acestuia la sediul poliţiei, în starea menţionată, este confirmată de martorul B.M.
Ţinuta părţii vătămate, cu referire la hainele murdare, confirmată de martorul M.G., exclud ipoteza exercitării agresiunii în sediul poliţiei, agresiune afirmată de partea vătămată şi neconfirmată de nici una din probele administrate.
În fine, este adevărat că partea vătămată a prezentat un număr semnificativ de leziuni, convingător lămurite sub aspectul cauzei prin expertiza medico-legală şi rezoluţia de netrimitere în judecată, fără ca materialul probator administrat şi concluziile menţionate să releve indicii privind producerea acestora în sediul poliţiei.
Contradicţiile invocate de partea vătămată privesc infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 C. pen., având ca autor pe numitul B.C., care nu a făcut obiectul cercetării în prezenta cauză şi pentru soluţionarea căreia părţii vătămate i-a fost recomandată calea reglementată de art. 279 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarulM.O. împotriva sentinţei penale nr. 77/ P din 2 iulie 2004 a Curţii de Apel Constanţa.
Obligă pe recurentul petiţionar la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1020/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1036/2005. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
