ICCJ. Decizia nr. 1036/2005. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1036/2005
Dosar nr. 763/2005
Şedinţa publică din 11 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa penală nr. 805 din 16 decembrie 2004, a condamnat pe inculpaţii G.S.M. la câte 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpaţilor.
Curtea de Apel Constanţa, având de soluţionat apelul inculpaţilor, declarat împotriva sentinţei de condamnare, prin încheierea de şedinţă din 28 ianuarie 2005, a menţinut starea de arest a inculpaţilor, cu motivarea că, temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri se menţin.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpaţii sus-arătaţi, reiterând aspectele invocate la instanţa de apel, în sensul că, măsura arestării preventive nu se justifică, având în vedere că nu sunt dovezi clare de vinovăţie.
Recursurile sunt nefondate.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în M. Of. al României, partea I nr. 748 din 26 octombrie 2003, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinica arestării preventive, procedând potrivit art. 160b C. proc. pen.
În conformitate cu art. 160b alin. (3), astfel cum au fost modificate prin aceeaşi ordonanţă de urgenţă, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Instanţa de apel, verificând legalitatea şi temeinica arestării preventive, luată la 6 martie 2004, în baza art. 148 lit. h) C. proc. pen., a constatat, potrivit art. 160b alin. (3) din acelaşi cod, că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate.
În recurs, inculpaţii fac referire la aspecte de ordin probatoriu, pentru a justifica starea lor de libertate.
Ori, aspectele probatorii, pretinse contradictorii, urmează a fi examinare şi apreciate de instanţa de apel, cu ocazia soluţionării acestuia.
Aşa fiind, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea, respectiv că infracţiunea de tâlhărie se pedepseşte cu închisoare mai mare de 4 ani, se menţin, iar lăsarea inculpaţilor în libertate, în raport cu această faptă, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, urmează a se reţine că soluţia adoptată este legală şi temeinică.
În consecinţă, urmează a se respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi, cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.S.M. şi G.G., împotriva încheierii din 28 ianuarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosar nr. 50/P/2005.
Obligă pe recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1023/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1040/2005. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
