ICCJ. Decizia nr. 1040/2005. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1040/2005
Dosar nr. 798/2005
Şedinţa publică din 11 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 31 ianuarie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a amânat judecarea apelului declarat de inculpatul B.M., împotriva sentinţei penale nr. 1529 din 3 decembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, menţinând totodată măsura arestării preventive a inculpatului sus-arătat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul B.M., solicitând să fie pus în libertate.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 160b C. proc. pen., în cursul judecăţii instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 zile legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
În conformitate cu dispoziţiile art. 160b alin. (3) C. proc. pen., dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau că există temeiuri noi care justifică această măsură dispune menţinerea acesteia.
Prin sentinţa penală nr. 1529 din 3 decembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare pentru infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 4 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În cursul judecării apelului declarat de inculpat împotriva sentinţei, s-a dispus menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului, reţinându-se că nu s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive, iar prin lăsarea în libertate a inculpatului s-ar crea pericol pentru ordinea publică, având în vedere natura infracţiunilor săvârşite.
Referitor la motivele de recurs invocate, acestea constituie cazuri de casare pe fondul cauzei, nerelevând însă temeiuri care să justifice revocarea măsurii arestării preventive.
În raport de gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului şi pentru a exista garanţia că el nu va influenţa mersul normal al judecăţii, se apreciază că, într-adevăr, subzistă în continuare temeiurile care justifică menţinerea lui în stare de arest preventiv.
Pentru considerentele arătate, recursul declarat de inculpat urmează a fi respins, ca nefondat.
Văzând şi art. 192 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M., împotriva încheierii din 31 ianuarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori, familie în dosar nr. 396/2005.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1036/2005. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1043/2005. Penal. Art.254 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
