ICCJ. Decizia nr. 1021/2005. Penal. Contestaţie la executarea pedepsei. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1021/2005
Dosar nr. 7417/2004
Şedinţa publică din 11 februarie 2005
deliberând asupra recursului declarat de condamnatul contestator D.A. împotriva deciziei penale nr. 416/ A pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, la 29 noiembrie 2004, în dosarul nr. 9501/P/2004, constată următoarele:
La 25 august 2004, D.A., aflat în stare de detenţie la Penitenciarul de maximă siguranţă Arad, a formulat o contestaţie la executare penală care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secţia penală, cu numărul de dosar 5403/2004.
În motivarea contestaţiei s-a susţinut, în esenţă, că D.A. ar fi fost «judecat şi condamnat pentru aceeaşi faptă, de două ori».
În dezvoltarea acestei afirmaţii s-a menţionat că prima condamnare, de 8 luni închisoare a fost dispusă de Tribunalul Harghita care a şi emis, la 5 iunie 1996, mandatul nr. 96/ P.
În legătură cu acest mandat contestatorul nu a indicat numărul hotărârii judecătoreşti, şi nici temeiul legal al pedepsei aplicate.
A precizat însă că, la data formulării contestaţiei, el se afla în executarea unei alte pedepse de 15 ani de închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 140/1998 pronunţată tot de Tribunalului Harghita, în dosarul nr. 813/1998, pentru comiterea unei infracţiuni de omor calificat.
În legătură cu această din urmă condamnare D.A. a menţionat că ea a fost decisă ca urmare a unei schimbări a încadrării juridice iniţiale, executarea fiind efectuată în baza unui al mandat emis de respectivul tribunal sub nr. 162/1999.
Prin sentinţa penală nr. 247 pronunţată la 23 septembrie 2004 instanţa astfel sesizată a respins contestaţia la executare penală formulată de D.A., acesta fiind obligat la plata către stat a unor cheltuieli judiciare în valoare de 250.000 lei.
Apelul declarat de contestator împotriva respectivei sentinţe a fost, de asemenea, respins prin Decizia penală nr. 416/ A din 29 noiembrie 2004 în dosarul nr. 9501/P/2004.
Pentru a pronunţa aceste hotărâri instanţa de fond şi cea de apel au reţinut în esenţă:
- că motivele invocate în susţinerea contestaţiei la executare penală «vizează fondul cauzei», şi
- că acestea «nu se încadrează în nici unul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 461 C. proc. pen.».
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs în termen legal contestatorul D.A., cauza fiind apoi înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu numărul de dosar 9501/P/2004.
Recursul este nefondat.
În acest sens, Curtea reţine că, potrivit mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 162 din 17 februarie 1999, depus în copie în dosarul primei instanţe, perioada de detenţie cuprinsă între 5 octombrie 1995 şi 5 iunie 1996, despre care contestatorul afirmă că ar corespunde primei condamnări dispuse «pentru aceeaşi faptă» a fost scăzută din durata pedepsei de 15 ani de închisoare, pe care D.A. o execută în prezent.
Aşa fiind, este pe deplin legitimă concluzia primei instanţe şi a celei de apel în sensul că aspectul pe care contestatorul l-a pus în discuţie în speţă nu are relevanţă în materia executării, fiind exclusiv o chestiune de fond.
Este, de asemenea, întrutotul justificată observaţia celor două instanţe că în cuprinsul art. 461 alin. (1) C. proc. pen., sunt enumerate limitativ cazurile în care se poate formula «contestaţie contra executării hotărârii penale» şi că în speţă apărările invocate de către D.A. nu îşi găsesc corespondent în nici unul dintre aceste cazuri.
Reţinând aşadar că în cauză nu sunt incidente nici una dintre prevederile art. 3859 C. proc. pen., Curtea urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 38515 din acelaşi cod, în sensul respingerii recursului ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare cu menţiunea că onorariul pentru avocat desemnat să asigure apărarea din oficiu a recurentului se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul contestator D.A. împotriva deciziei penale nr. 416/ A din 29 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă pe recurentul-condamnat la plata sumei de 800 000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1013/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1024/2005. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
