ICCJ. Decizia nr. 1088/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1088/2005
Dosar nr. 142/2005
Şedinţa publică din 14 februarie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1433 din 12 noiembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea condamnatului R.M. privind revizuirea sentinţei penale nr. 753 din 16 noiembrie 2001, pronunţată de aceeaşi instanţă, menţinută în ceea ce-l priveşte pe el, prin Decizia penală nr. 146/ A din 27 martie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală şi modificată prin Decizia nr. 4055 din 27 septembrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie.
Instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa penală nr. 753 din 16 noiembrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, confirmată, în ceea ce-l priveşte pe revizuent prin Decizia penală nr. 146/ A din 27 martie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, acesta a fost condamnat la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiţionată a pedepsei de o lună închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 924 din 5 noiembrie 1999 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti şi s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa de 5 ani închisoare, urmând ca în final R.M. să execute sancţiunea de 5 ani şi o lună închisoare.
S-a reţinut că, în seara de 6 mai 2001, R.M., împreună cu alţi inculpaţi au deposedat-o prin violenţă pe partea vătămată A.B., de bunuri în valoare de 3.500.000 lei.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, prin Decizia nr. 4055 din 27 septembrie 2002, admiţând recursul declarat de parchet a casat hotărârile anterioare, a majorat pedeapsa aplicată lui R.M. la 7 ani închisoare, a menţinut revocarea suspendării condiţionate anterioare de o lună şi a dispus, în final, ca revizuentul să execute 7 ani şi o lună închisoare.
Tribunalul a respins cererea de revizuire constatând că motivele invocate de condamnat în susţinerea cererii de revizuire în sensul că este nevinovat, că intenţiona să o ajute pe partea vătămată şi a părăsit în fugă locul faptei la îndemnul unor persoane care l-au atenţionat că sosesc organele de poliţie, nu se circumscriu dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Apelul revizuentului a fost respins de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 966/ A din 15 decembrie 2004.
Împotriva deciziei a declarat recurs revizuentul R.M., reiterând motivele arătate în cerere şi cele invocate în apel, susţinând că este nevinovat deoarece nu a participat la comiterea infracţiunii de tâlhărie împreună cu ceilalţi inculpaţi, şi a încercat s-o ajute pe partea vătămată A.B., dar s-a speriat şi a fugit de la locul faptei în momentul în care a apărut organele de poliţie.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 394 lit. a) C. proc. pen., invocat în motivarea cererii de revizuire se poate cere revizuirea unei hotărâri, atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Dispoziţia se conjugă cu prevederile alin. (2) din acelaşi articol, care completează ipoteza de mai sus precizând că motivul constituie cauză de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
În raport de motivul invocat de condamnat, în mod corect instanţele au apreciat că cererea sa de revizuire nu este fondată, întrucât nu a prezentat fapte sau împrejurări descoperite ulterior judecării cauzei, care să nu fi fost cunoscute de instanţă în momentul pronunţării hotărârii.
Toate probele au fost apreciate de instanţa de fond, cea de apel şi de Curtea Supremă de Justiţie care a constatat că, vinovăţia condamnatului, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, a fost corect reţinută.
R.M. a recunoscut că a comis infracţiunea de tâlhărie atât în cursul urmăririi penale cât şi în declaraţia dată în timpul cercetării judecătoreşti, la prima instanţă, şi asupra lui s-a găsit, cu ocazia percheziţiei corporale efectuate de organele de poliţie, un lănţişor de aur şi o cruciuliţă de care a fost deposedată prin violenţă partea vătămată, bunuri care i-au fost restituite.
Pentru aceste considerente urmează ca recursul declarat de revizuent să fie respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul urmează să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul R.M. împotriva deciziei penale nr. 966 din 15 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1087/2005. Penal. Art.20 rap.la art.175 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 1089/2005. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
