ICCJ. Decizia nr. 1090/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1090/2005
Dosar nr. 5640/2004
Şedinţa publică din 14 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 438 din 10 august 2004, pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. 5080/2004, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de condamnatul S.I. a sentinţei penale nr. 361/2002 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 946/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Revizuientul condamnat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 361/2002, pronunţată de Tribunalul Prahova şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 946/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, S.I. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 12 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pentru săvârşirea mai multor infracţiuni în concurs.
În motivare, instanţa a apreciat că motivele invocate de condamnat în cererea de revizuire nu se încadrează în cazurile expres şi limitativ, prevăzute de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen.
Împotriva sentinţei a declarat apel revizuientul-condamnat, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală şi a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi, pe fond, admiterea cererii de revizuire şi rejudecarea cauzei, cu respectarea dispoziţiilor procedurale incidente în materie.
Prin Decizia penală nr. 389 din 13 septembrie 2004, Curtea de Apel Ploieşti a respins apelul declarat de condamnat, apreciind ca legală şi temeinică soluţia pronunţată de prima instanţă.
Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs condamnatul S.I., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, admiterea cererii de revizuire şi rejudecarea cauzei.
Verificând cauza sub aspectul motivului de recurs, cât şi sub toate aspectele, din oficiu, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Motivele invocate de condamnat în cererea de revizuire, atât la fond, cât şi în apel şi recurs, se referă la pedeapsă, apreciată ca fiind prea mare, şi la faptul că s-a reţinut o altă situaţie decât cea reală.
Aşa încât, pe de o parte, aceste motive nu se regăsesc în cazurile de revizuire prevăzute expres în dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., şi pe de altă parte, aspectele invocate au fost avute în vedere la soluţionare pe fond, în apel şi recurs a cauzei a cărei revizuire se cere.
Faţă de aceste considerente, urmează ca, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de condamnat, ca nefondat.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 389 din 13 septembrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1089/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1091/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
