ICCJ. Decizia nr. 1087/2005. Penal. Art.20 rap.la art.175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1087/2005
Dosar nr. 7343/2004
Şedinţa publică din 14 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 284 din 13 octombrie 2004 a Tribunalului Suceava a fost condamnat inculpatul D.I.G., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
S-a făcut şi aplicarea art. 71 C. pen. şi s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuţit.
A fost obligat inculpatul să plătească C.A.S. Suceava suma de 1.706.576 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părţii vătămate I.G.O., luându-se act că Spitalul Judeţean Suceava nu s-a constituit parte civilă.
A mai fost obligat inculpatul să plătească părţii civile I.G.O. suma de 10.000.000 lei, cu titlu de daune materiale şi suma de 25.000.000 lei, cu titlu de daune morale, precum şi a cheltuielilor judiciare către aceeaşi parte civilă şi statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că:
La data de 23 septembrie 2002, inculpatul D.I.G. a mers împreună cu alţi prieteni la barul K.B., aparţinând numitului P.C., unde a consumat băuturi alcoolice. În acelaşi bar se afla şi partea vătămată I.G.O., care consuma de asemenea băuturi alcoolice împreună cu alţi prieteni.
După ce s-a înnoptat, atât partea vătămată I.G.O., cât şi inculpatul D.I.G., precum şi alţi tineri din grupul acestora, au plecat la o discotecă din cartierul Iţcani, după care, în jurul orelor 23,00, au revenit cu toţii în acelaşi bar.
Partea vătămată I.G.O. stătea la masă cu B.F., iar inculpatul stătea la masă împreună cu alte persoane.
La un moment dat, inculpatul a sesizat că i-au dispărut nişte bani de buzunar şi a bănuit că ar fi fost luaţi, fie de către partea vătămată I.G.O., fie de către B.F. şi s-a dus la masa unde stătea cei doi şi le-a cerut să-i fie restituiţi banii.
Partea vătămată I.G.O. s-a ridicat de la masă şi s-a îndreptat spre inculpat pentru a-i cere explicaţii în legătură cu banii pe care îi pretindea că ar fi fost furaţi.
Inculpatul D.I.G., fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, a scos din buzunar un cuţit pe care îl avea asupra sa şi l-a lovit cu acesta pe partea vătămată în zona pieptului, producându-i o placă penetrantă, care a început să sângereze puternic. Partea vătămată a ieşit afară, dar în faţa barului a căzut la pământ, fiind transportat la spital din municipiul Suceava, unde a fost supus unei intervenţii chirurgicale.
Din certificatul medico-legal rezultă că partea vătămată I.G.O. prezintă o plagă tăiată în regiunea axială stângă, penetrantă şi i-a fost atins un organ de importanţă vitală (pulmonul), fiindu-i pusă viaţa în primejdie. Leziunile au necesitat un număr de 25 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Viaţa părţii vătămate a fost salvată ca urmare a intervenţiei chirurgicale.
Sub aspectul laturii civile, prima instanţă a apreciat ca fiind întemeiată în totalitate cererea părţii civile C.A.S. Suceava, care a fost prejudiciată cu suma arătată mai sus, reprezentând cheltuieli ocazionate cu spitalizarea părţii vătămate şi în parte acţiunea părţii vătămate care a pretins suma de 20.000.000 lei despăgubiri materiale (justificând însă doar suma de 10.000.000 lei) şi 100.000.000 lei daune morale, dar care a fost redusă la 25.000.000 lei.
Împotriva sentinţei tribunalului, a declarat apel inculpatul, în motivarea căruia arată că pedeapsa aplicată de prima instanţă este prea aspră, având în vedere faptul că a fost provocat de partea vătămată şi de vărul acesteia, care au intenţionat să-i sustragă banii, precum şi faptul că are o situaţie familială specială.
Prin Decizia nr. 343/ A din 15 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei penale sus menţionate, reţinându-se că motivele invocate, ce vizau reţinerea circumstanţelor atenuante (provocarea) şi reducerea pedepsei, sunt neîntemeiate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate, pe care o consideră prea aspră, în raport de împrejurările săvârşirii faptei şi situaţia sa familială.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.
Instanţa de apel a apreciat în mod corect că instanţa de fond a aplicat corespunzător criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere atât modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, urmarea produsă, cât şi elementele ce caracterizează persoana şi conduita inculpatului (tânăr, cu reale posibilităţi de reeducare, cu un comportament adecvat anterior comiterii faptei), considerente care au stat la baza reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special, conform art. 76 alin. (2) C. pen. Totodată, instanţa de apel a apreciat, în mod corect, în baza actelor dosarului, că nu se poate reţine scuza provocării, atitudinea părţii vătămate, de a cere explicaţii inculpatului cu privire la acuzaţia de sustragere a banilor, neputând constitui o împrejurare care să provoace acestuia o puternică tulburare sau emoţie care să justifice acţiunea sa ilicită.
În raport de aceste elemente, luând în considerare şi dispoziţiile art. 52 C. pen., privind scopul pedepsei, instanţa de apel a apreciat în mod just că nu se impune reducerea pedepsei, instanţa de fond dând dovadă de suficientă clemenţă.
Pentru aceleaşi considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat, ca nefondat, constatând, totodată, că nu este posibilă o reducere a pedepsei în raport şi de dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen., potrivit cărora, în cazul infracţiunii de omor, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special (în speţă minimul special prevăzut de lege este 15 ani, iar pedeapsa aplicată este de 5 ani).
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul – inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.I.G., împotriva deciziei penale nr. 343 din 15 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1085/2005. Penal. Art.254 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1088/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
