ICCJ. Decizia nr. 1184/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1184/2005
Dosar nr. 585/2005
Şedinţa publică din 16 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 546/ S din 13 octombrie 2004, Tribunalul Braşov a condamnat, printre alţii, pe inculpatul M.A.R. la:
- 12 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) alin. (21) lit. a), b), c) şi e), cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 75 lit. c) C. pen.;
- 5 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 lit. c) C. pen.
S-au contopit pedepsele potrivit art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare pe care inculpatul o va executa.
Potrivit art. 61 C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului M.A.R. prin sentinţa penală nr. 205/1999 a Judecătoriei Tg. Secuiesc şi s-a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de un an, 7 luni şi 25 zile de închisoare cu pedeapsa de 12 ani închisoare adăugându-se un spor de pedeapsă de un an închisoare, în final inculpatul având de executat 13 ani închisoare.
S-a dedus din pedeapsă timpul reţinerii şi arestării preventive.
În sfârşit, s-a dispus obligarea inculpatului M.A.R. să plătească C.A.S.J. Braşov, suma de 9.462.772 lei, reprezentând c/val prestaţiilor medico-sanitare acordate victimei E.E.
S-a mai constatat că părţile vătămate Şcoala Generală Măieruş şi S.W., precum şi martorii G.V. şi M.V. nu s-au constituit părţi civile.
În baza art. 1169 C. civ., s-au respins pretenţiile formulate de partea civilă E.T. şi s-a dispus restituirea către această parte civilă a unei bare din metal de 1,70 m.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Braşov a reţinut că, în noaptea de 3 martie 2004, condamnaţii minorii B.I.V. şi M.C. au sustras prin escaladare din Şcoala Generală Măieruş, un radiocasetofon Domotec pe care l-au vândut lui G.V., pentru suma de 100.000 lei, care anterior a fost recuperat.
Ulterior comiterii faptei de mai sus, cei doi condamnaţi au sustras în aceleaşi condiţii o oaie şi un miel în valoare de 1.500.000 lei de la partea vătămată C.E., mielul fiind sacrificat, iar oaia vândută.
În seara zilei de 21 martie 2004, aceiaşi condamnaţi s-au întâlnit cu inculpatul recurent în Gara Centrală Braşov, ocazie cu care au luat hotărârea de a sustrage diverse bunuri din locuinţele situate în localitatea Măieruş.
În aceste condiţii cei trei, s-au deplasat în localitatea sus-menţionată la locuinţa părţii vătămate S.W. Inculpatul M.A.R. a dizlocat o bucată de lemn, ce asigura închiderea porţii, ca apoi să pătrundă în curte.
Inculpatul M.A.R. a luat un topor şi împreună cu ceilalţi doi condamnaţi au luat un cal din spatele imobilului, pe care l-au dus pe câmp în vederea valorificării. Cum era însă dificilă valorificarea, au dat drumul calului.
Ulterior, cei trei s-au deplasat la locuinţa familiei E., cunoscând că aceasta are posibilităţi financiare.
Folosind acelaşi procedeu, au pătruns în beciul casei de unde au sustras mai multe sticle cu ţuică, provocând şi o serie de distrugeri ale bunurilor.
Apoi au luat nişte bâte, iar inculpatul M.A.R. o bară metalică cu care a forţat geamul verandei şi pătrunzând în interior au deşurubat un bec.
Urmare zgomotului produs, familia E. s-a trezit din somn, ocazie cu care aceasta a observat persoane străine în verandă.
În aceste condiţii, condamnaţii minori au fugit în curte, iar inculpatul M.A.R. s-a ascuns după un stâlp şi la apariţia părţii vătămate E.E., a lovit-o peste faţă cu bara pe care o avea în mână, ceea ce a determinat căderea părţii vătămate, după care a fugit. În aceste condiţii au fost abandonate sticlele sustrase.
Partea vătămată, urmare agresiunii suferite a necesitat 25-30 zile de îngrijiri medicale majorate ulterior la 65-75 zile; constatându-se de către medicul legist că după efectuarea intervenţiei chirurgicale a părţii vătămate se poate aprecia dacă victima a rămas cu infirmitate permanentă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M.A.R. care a cerut achitarea sa potrivit dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susţinând că nu a săvârşit el fapta.
Instanţa de control judiciar analizând ansamblul probator, a constatat că inculpatul M.A.R. a participat la săvârşirea faptelor şi corect a fost condamnat în cauză.
Ca atare, prin Decizia penală nr. 410/ Ap din 21 decembrie 2004, Curtea de Apel Braşov a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, reiterând aceeaşi apărare şi anume, nevinovăţia sa în săvârşirea faptei, iar în subsidiar s-a cerut reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Din ansamblul probator administrat, se constată că, instanţele au făcut o corectă încadrare juridică în raport cu împrejurările concrete de săvârşire a faptei.
Astfel, din declaraţiile coinculpaţilor, coroborate cu cele ale inculpatului recurent, părţilor vătămate, proceselor-verbale de reconstituire a faptei şi proceselor-verbale de cercetare la faţa locului, rezultă că acesta se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost condamnat.
De altfel, inculpatul a recunoscut iniţial faptele în modalitatea în care au avut loc, revenirea ulterioară în sensul că, nu ar fi participat la săvârşirea faptelor a recurentului inculpat, reconsiderare fără vreun suport material, este contrazisă aşa cum s-a arătat de declaraţiile părţii vătămate şi depoziţiilor martorilor.
Mai mult şi nu în ultimul rând, procesul-verbal de reconstituire, relevă că, inculpatul M.A.R. alături de condamnaţi a indicat şi precizat în amânunt modalitatea de săvârşire a faptelor, respectiv împrejurările arătate pe larg în expunerea situaţiei de fapt, ca atare, apărarea inculpatului nu este fondată şi urmează a fi înlăturată.
Cu privire la critica formulată în subsidiar şi care vizează reducerea pedepsei, de asemenea, urmează a se constata că este nejustificată.
În raport de modul în care inculpatul a conceput şi a realizat scopul infracţional şi care demonstrează lipsa celor mai elementare norme de respect a relaţiilor sociale şi morale, poziţia nesinceră pe parcursul desfăşurării cauzei, tratamentul penal aplicat este corespunzător.
Faţă de datele analizate şi care subliniază în acelaşi timp şi un pericol social deosebit pe care-l reprezintă recurentul, instanţa a fost determinată pe deplin justificat, să stabilească un timp de corecţie pentru reeducarea şi reinserţia sa în societate.
Ca atare, Curtea, în temeiul prevederilor art. 39515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Se va deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive de la 22 martie 2004, la zi.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A.R. împotriva deciziei penale nr. 410 din 21 decembrie 2004 a Curţii de Apel Braşov.
Deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la 22 martie 2004 la 16 februarie 2005.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1170/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1186/2005. Penal → |
|---|
