ICCJ. Decizia nr. 1209/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1209/2005
Dosar nr. 189/2005
Şedinţa publică din 17 februarie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 174 din 4 mai 2004 a Tribunalului Botoşani, inculpatul C.E. a fost condamnat la un an închisoare şi un an interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) şi art. 74 lit. c), art. 76 lit. c) C. pen., iar inculpatul MONU STELIAN a fost condamnat la 8 luni închisoare, cu suspendarea executării pedepsei, pentru infracţiunea continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41, art. 42, art. 99 şi art. 74, art. 76 C. pen.
S-a reţinut că, în ziua de 29 noiembrie 2003, inculpatul minor M.S. a vândut investigatorului acoperit G., contra sumei de 200.000 lei un plic conţinând cantitatea de 120 – 130 grame tocătură vegetală de cannabis, tranzacţia desfăşurându-se în apropierea localului M. din comuna Brăieşti, judeţul Botoşani. Conform înţelegerii dintre inculpatul minor şi investigator, data următoarei întâlniri a fost fixată în ziua de 1 decembrie 2003, în aceeaşi zonă.
Inculpatul minor a recoltat influorescenţe şi frunze de cannabis de la plantele pe care le deţinea în holul locuinţei şi le-a mărunţit, folosind maşina de tocat carne. A relatat celuilalt inculpat (concubinul mamei sale) ceea ce urma să întreprindă, rugându-l pe acesta să meargă în locul său şi să realizeze tranzacţia, în prealabil explicându-i caracterul ilicit al acţiunii sale şi faptul că planta respectivă face parte din categoria drogurilor.
În jurul orelor 10,00, inculpatul C.E. s-a întâlnit în zona respectivă cu investigatorul acoperit căruia i-a vândut cantitatea de 50 – 60 gr. cannabis pentru suma de 200.000 lei. Cu această ocazie, inculpatul a mai primit de la investigator, cu titlu de împrumut, alţi 200.000 lei şi au stabilit să se întâlnească ulterior, pe data de 3 decembrie 2003, în faţa gării din municipiul Dorohoi, urmând ca acesta să aducă o cantitate mai mare de cannabis.
Potrivit celor convenite, în dimineaţa zilei de 3 decembrie 2003, inculpatul C.E. a revenit în municipiul Dorohoi, având asupra sa cantitatea de 255 gr. cannabis. S-a întâlnit în faţa gării din municipiul Dorohoi cu investigatorul acoperit încercând să-i plaseze cantitatea mai sus arătată, în schimbul sumei de 1.000.000 lei, moment când a fost surprins în flagrant de către organele de poliţie.
La percheziţia domiciliară efectuată în ziua de 3 decembrie 2003, în holul locuinţei inculpaţilor au fost descoperite urme de fragmente vegetale uscate aparţinând plantei cannabis, iar în bucătăria imobilului a fost identificată o maşină de tocat carne în al cărei mecanism de fragmentare au fost puse în evidenţă fragmente vegetale ale plantei mai sus menţionate.
În urma testării de către Laboratorul de analize fizico – chimice droguri din cadrul I.G.P.R. s-a constatat că aceste fragmente vegetale sunt ale plantei cannabis (plantă inclusă în tabelul III anexă la Legea nr. 143/2000 ca drog ca risc).
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul C.E., criticând-o pentru aceea că, instanţa a reţinut greşit starea de recidivă, greşeală care a atras exceptarea de la aplicarea art. 81 C. pen., referitoare la suspendarea executării pedepsei.
În plus apărătorul inculpatului a invocat şi nelegalitatea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia nr. 186 din 28 iunie 2004, a admis apelul declarat de inculpatul C.E. şi a desfiinţat parţial sentinţa penală nr. 174 din 4 mai 2004 a Tribunalului Botoşani, în sensul că a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de un an a drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul solicitând reducerea pedepsei aplicate, cazul de casare invocat fiind art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul declarat este nefondat.
În raport de gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptei săvârşite reflectat în modul şi împrejurările în care inculpatul a conceput şi realizat infracţiunea de trafic de droguri (împreună cu un minor), precum şi datele ce caracterizează persoana inculpatului (acesta fiind recidivist) rezultă că instanţele au făcut o justă şi corectă individualizare a pedepsei în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu urmează ca recursul inculpatului C.E. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.E. împotriva deciziei penale nr. 186 din 28 iunie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1199/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1202/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
