ICCJ. Decizia nr. 1199/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1199/2005
Dosar nr. 6611/2004
Şedinţa publică din 17 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1181 din 22 septembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul L.F. la 2 ani şi 3 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată a inculpatului, din executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1075 din 22 martie 2000 a Judecătoriei sector 5 Bucureşti şi în consecinţă, a contopit pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare, cu restul de 395 de zile de închisoare rămas neexecutat, iar dintre cele 2 pedepse stabilite, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, adică pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare, sporită cu 3 luni închisoare, astfel că, în final, inculpatul va avea de executat 2 ani şi 6 luni închisoare.
Pedeapsa se va executa în regim de detenţie, potrivit art. 57 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
A constatat că o cantitate de 0,016 gr. heroină, ce a făcut obiectul infracţiunii, a fost consumată în procesul analizelor de laborator.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata a 4.000.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de statul român.
S-a reţinut că inculpatul L.F., consumator de droguri, la data de 19 martie 2003, a cumpărat de la o persoană neidentificată, o doză de heroină (droguri de mare risc) pentru care a plătit suma de 150.000 lei.
Apoi, a mers în scara unui bloc, unde a separat doza în două părţi egale, iar una din acestea a preparat-o pentru folosire şi cu ajutorul unei seringi, tip „insulină" şi-a injectat-o în braţul stâng.
În acest moment, organele de poliţie l-au surprins pe inculpat, având asupra sa doza de heroină nefolosită şi seringa goală folosită la injectarea unei din doze.
Inculpatul a declarat apel, criticând sentinţa sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând a se reduce.
Prin Decizia penală nr. 795/ A din 25 noiembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Împotriva acesteia, inculpatul a declarat recurs pe care nu l-a motivat, lăsând soluţionarea la aprecierea instanţei.
Apărătorul desemnat din oficiu a susţinut că fapta săvârşită de inculpat nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni, solicitând a se pronunţa achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei.
Criticile sunt nefondate.
Potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Or, fapta săvârşită de către inculpat, prezintă evident pericolul social al infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, pentru sancţionarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse astfel cum corect s-a considerat în cauză.
Totodată, s-a ţinut seama şi de conduita necorespunzătoare a inculpatului.
Sub acest aspect, este de menţionat că inculpatul are antecedente penale, constând în infracţiuni de furt calificat comise în timp ce era minor, iar în prezent este arestat în altă cauză.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată în cauza de faţă, cu numai 3 luni peste minimul special prevăzut pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, nu poate fi considerată ca fiind prea mare, injust individualizată.
Pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., se impune menţinerea pedepsei în cuantumul stabilit.
Criticile formulate fiind nefondate şi cum nu se constată nici motive care se pot lua în considerare din oficiu, recursul inculpatului este nefondat, urmând a se respinge, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Totodată, se va constata că, în prezent, inculpatul este arestat într-o altă cauză.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.F. împotriva deciziei penale nr. 795/ A din 25 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 107/2005. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1209/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
